nesfârşită-i surparea
Poeti
mi-a fost ruşine
şi niciodată nu ţi-am scris
niciodată n-am crezut
că te-aş putea atinge
unele semne te prevesteau
şi te ascundeau
înafara mea
încotro să păşesc?
numai pe potecile mele
zdrenţuite, însângerate,
numai în pasul nesigur, şovăielnic,
numai în gestul nehotărât,
numai în zâmbetul crispat şi fugos
numai în tremur, numai în şoaptă
mă simt acasă
la fel de trist
la sfârşit de mileniu
ca la facerea lumii
şi niciodată nu ţi-am scris
niciodată n-am crezut
că te-aş putea atinge
unele semne te prevesteau
şi te ascundeau
înafara mea
încotro să păşesc?
numai pe potecile mele
zdrenţuite, însângerate,
numai în pasul nesigur, şovăielnic,
numai în gestul nehotărât,
numai în zâmbetul crispat şi fugos
numai în tremur, numai în şoaptă
mă simt acasă
la fel de trist
la sfârşit de mileniu
ca la facerea lumii
Alte poezii de Dorin Popa
- » scâncetele mele de copil
- » la femei nu se mai duce
- » plimbare în Copou pe 15 ianuarie 1999
- » nu mai pot privi în ochii tăi
- » sub privirea ta
- » undeva, cîndva
- » prea lungul peregrinaj prin imperiul confuziei
- » cel văzut în ochii tăi
- » cînd o femeie pleacă
- » cînd femeia ta te părăseşte
- » versuri uitate printre butoaiele vechi
- » e prea tîrziu, iubito, ca să mă mai grăbesc
- » tentativă de înfăţişare
- » proem
- » poveste fără sfârşit
- » nimeni nu înţelege pe nimeni
- » înşurubarea la o comandă secretă, nebănuită
- » ce ţi-e scris
- » nesfârşită-i surparea
Doresti o mana de ajutor ? Sau doresti sa dai o mana de ajutor ?
Intra pe eInformativ.ro - Intreaba sau raspunde.