scâncetele mele de copil

mă apropii de bătrâneţe şi tot ascund
sub haină
scâncetele de copil

Doamne, în urma tuturora mereu rămân!

melancolia şi golul
îmi sprijină
prea-plinul,
piedicile şi nehotărârea
în locul meu
hotărăsc,
deodată cu spaima
speranţa mă vizitează

un secol încă de-aş mai trăi
nu mi-ar ajunge vremea
să-mi plâng pe pământ,
până la capăt,
viaţa aceasta pe care
tocmai o pierd



Alte poezii de Dorin Popa

Doresti o mana de ajutor ? Sau doresti sa dai o mana de ajutor ? Intra pe eInformativ.ro - Intreaba sau raspunde.