Râvnind mereu cerul
Poeti
Cobor panta sacră a cerboaicei,
Spre rostogolirea râului
Părăsind piscul însingurat
Lăsându-l pradă trăznetului
Fulgerului
Cobor cu gândul întoarcerii
Jinduind, venind mereu după cer
Şi crucea păsării vii
Ce-mi puse pecetea zborului
La mari înălţimi.
Pe cărarea cerboaicei, în străluciea spectrală a văzduhului
Vreau să mă întorc
Depărtându-mi braţele
Cruce devenind, îmbrăţişare,
Pregătită de înălţare, de zbor...
Braţele, mâinile, aripile
Râvnind mereucerul.
Urc
În o
culta chemare
Spre rostogolirea râului
Părăsind piscul însingurat
Lăsându-l pradă trăznetului
Fulgerului
Cobor cu gândul întoarcerii
Jinduind, venind mereu după cer
Şi crucea păsării vii
Ce-mi puse pecetea zborului
La mari înălţimi.
Pe cărarea cerboaicei, în străluciea spectrală a văzduhului
Vreau să mă întorc
Depărtându-mi braţele
Cruce devenind, îmbrăţişare,
Pregătită de înălţare, de zbor...
Braţele, mâinile, aripile
Râvnind mereucerul.
Urc
În o
culta chemare
Alte poezii de Elena Armenescu
- » Cale
- » Dictatura iubirii
- » Cartea Sfântă
- » Cuvântul de taină
- » Parabolă
- » Eu, ramul de măslin
- » Comunicare secretă
- » Mielul pascal
- » Râvnind mereu cerul
- » În acelaşi oraş
- » Uşile, uşile!
- » Unde nimeni nu întreabă
- » În mine - apă din primordiala mare
- » Contopire
- » Migraţii
- » Rosteşte-mă
- » Iubirea împărătească
Doresti o mana de ajutor ? Sau doresti sa dai o mana de ajutor ?
Intra pe eInformativ.ro - Intreaba sau raspunde.