Uşile, uşile!
Poeti
Nu vine nimeni să se uite
în tăcerile şi suspinele mele?
Doar Dumnezeu, veşnică priveghere
La uşa şi fereastra mea,
Mai aruncă o frunză, o floare
Mai aprinde câte o stea, mai trimite câte o speranţă
Prin hămăitul unui câine adormit,
Mai umple gândul
Cu tropote de cai,
Înhămaţi la constelaţii
Acoperite de nepăsarea greierilor
ce-şi fracă delirant picioarele
Până-n auzul meu
semn că încă n-am murit.
în tăcerile şi suspinele mele?
Doar Dumnezeu, veşnică priveghere
La uşa şi fereastra mea,
Mai aruncă o frunză, o floare
Mai aprinde câte o stea, mai trimite câte o speranţă
Prin hămăitul unui câine adormit,
Mai umple gândul
Cu tropote de cai,
Înhămaţi la constelaţii
Acoperite de nepăsarea greierilor
ce-şi fracă delirant picioarele
Până-n auzul meu
semn că încă n-am murit.
Alte poezii de Elena Armenescu
- » Cale
- » Dictatura iubirii
- » Cartea Sfântă
- » Cuvântul de taină
- » Parabolă
- » Eu, ramul de măslin
- » Comunicare secretă
- » Mielul pascal
- » Râvnind mereu cerul
- » În acelaşi oraş
- » Uşile, uşile!
- » Unde nimeni nu întreabă
- » În mine - apă din primordiala mare
- » Contopire
- » Migraţii
- » Rosteşte-mă
- » Iubirea împărătească
Doresti o mana de ajutor ? Sau doresti sa dai o mana de ajutor ?
Intra pe eInformativ.ro - Intreaba sau raspunde.