Aura
Poeti
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Şi cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Şi cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
Alte poezii de Ion Barbu
- » Umanizare
- » Încheiere
- » În memoriam
- » Isarlâk
- » Domnişoara Hus
- » Uvedenrode
- » Falduri
- » Înfăţişare
- » Paznicii
- » Ritmuri pentru nunţile necesare
- » Oul dogmatic
- » Riga Crypto si Lapona Enigel
- » Paralel romantic
- » Păunul
- » Edict
- » Desen pentru cort
- » Dioptrie
- » Suflet petrecut
- » Steaua imnului
- » Margini de seară
- » Secol
- » Mod
- » Aura
- » Legendă
- » Lemn sfânt
- » Poartă
- » Izbăvită ardere
- » Increat
- » Statură
- » Orbite
- » Înecatul
- » Grup
- » Timbru
- » [Din ceas, dedus...]
- » După melci
Doresti o mana de ajutor ? Sau doresti sa dai o mana de ajutor ?
Intra pe eInformativ.ro - Intreaba sau raspunde.



