A douăzeci şi una scrisoare
Poeti
Despre tristeţea aşteptării
Plânsul plângea.
Zgâria cu gătejul la picioare ţărâna
şi toate-i păreau una.
Pe malul lacului trist suspina.
Nedreptatea tare urâtă-i era.
Cu lacrimi mari înnodate-n bărbie
trist şi amar suspina.
Până şi plânsul plângea.
Tu plângi, el plânge...
Noi plângem când pâinea o frângem.
Dar plânsul plânsului
nu-i cea mai mare tristeţe,
căci singur eşti când pâinea o frângi
şi singur, doar singur pâinea mănânci.
Plânsul plângea.
Zgâria cu gătejul la picioare ţărâna
şi toate-i păreau una.
Pe malul lacului trist suspina.
Nedreptatea tare urâtă-i era.
Cu lacrimi mari înnodate-n bărbie
trist şi amar suspina.
Până şi plânsul plângea.
Tu plângi, el plânge...
Noi plângem când pâinea o frângem.
Dar plânsul plânsului
nu-i cea mai mare tristeţe,
căci singur eşti când pâinea o frângi
şi singur, doar singur pâinea mănânci.
Alte poezii de Maria Eugenia Olaru
- » Zăpada mieilor
- » Glossă modernă
- » Pruncii din Sinai
- » Însângerare
- » Maicii Domnului
- » Dimineţi de duminică
- » Alergare
- » Scrisoare de dor către casă
- » Lecţia de istorie
- » Dor de acasă
- » Înrourare
- » Taina
- » La icoana Sfântului Antonie cel Mare
- » Rugă către Sfânta Vineri
- » Roua
- » A treizeci şi doua scrisoare - Iubirile, iubirile...
- » A treizeci şi una scrisoare
- » A douăzeci şi una scrisoare
- » A treisprezecea scrisoare
- » A patrusprezecea scrisoare
- » A doua scrisoare - Logos
- » Întâia scrisoare - O zi senină
Doresti o mana de ajutor ? Sau doresti sa dai o mana de ajutor ?
Intra pe eInformativ.ro - Intreaba sau raspunde.