Legea lupului

Imparat fiind pe vremuri, lupul, -fire inteleapta
Si milos cu toti supusii, - a facut o lege dreapta,
Prin a carui randuire, -pentru foarte bun cuvant,
O livada inflorita, cum nu-i astazi pe pamant,
Hotarat a fost sa fie socotita ca loc sfant,
Pentru ca 'napoia vremii cu trei veacuri si mai bine,
Ar fi fost pe-acea livada manastire de albine… Astfel, -era scris in lege, ca 'n acea livada verde
Cine intra, viata 'si pierde:
Fie miel sau fie ied,
N'vea drept sa-i calce iarba nici picior de patruped…
Cel ce va 'ndrasni s'o faca, -hotarat era prin lege,
Sa primeasca pe spinare, nu mai stiu cate ciomege,
Iar apoi, - ca pilda vie, -
Jupuit pe loc sa fie… Cei dintai cazuti in leasa si 'nhatati ca sa-i jupoae,
Au fost niste caprioare, doi vitei si-o biata oae,
Si cadeau, pe rand apoi:
Cai, mioare, vaci si boi, -
Carora, chiar Imparatul, -milostiv cum numai el e, -
Le lua 'n primire zilnic nefolositoarea piele… Intr'o zi insa norocul, nu stiu cum a vrut sa joace
Si sa faca astfel placul celorlalte dobitoace,
Cari-au prins pe iarba verde, in livada cea smaltata,
Vre'o trei lupi cu ceafa lata… Dusi fiind la judecata, de trei boi, un miel si-o oae,
Ca pe cei de mai 'nainte, Imparatul sa-i jupoae,
Innaltimea-Sa, indata ce vazu pe lupi in fiare,
Catre vitele cornute a turnat cu voce tare:
- Cum, nemernici si misei,
Indrasniti a crede oare sa jupoi pe fratii mei?… - Doamne, au calcat livada!, -cuteza un bou sa zica.
- Taci, ca te jupoi indata!… Boul a tacut, de frica…
- Legea spune…, - zise oaia, dar simti fiori prin seu:
- Ce-ai tu cu legea, dobitoaco?… Legea n'am facut'o eu?… Si pe fratii pusi in fiare liberandu-l rand pe rand,
Imparatul, cu iubire, i-a imbratisat, plangand…
Celelalte dobitoace au plecat tiptil apoi:
Oaia 'ntai, pe urma boii, iar mielul dupa boi, -
Pricepand ca, sa nu calce in livada fara stupi,
Legea 'i numai pentru ele, insa nu si pentru lupi.

Alte poezii de Vasile Militaru