Purtătorii torţei

(dedicată Studenţimii Legionare) Spre voi, azi, purtători ai torţei, durutul suflet mi'l îndrept,
Căci soartă bună pentru ţară, doar de la voi am drept s'aştept...
În codrul Neamului, - în care s'a'ntins atâta putregai
Şi însuşi vântul primăverii n'aduce decât "of" şi "vai", - Azi, numai voi urcaţi spre soare, -biruitor şi verde crâng,-
Şi-aşi vrea, la pieptul plin de doruri, cu mii de braţe să vă strâng!
Copii ai lipsei şi-ai durerii, înghesuiţi prin vechi mansarde,
Al căror foc nu arde'n vatră, dar sufletul ca smirna arde; Flămânzilor, a căror hrană adesea'i un pătrar de pâine,
În voi, -cu spade mari de flăcări,- eu văd Arhanghelii de mâine,
Arhanghelii ce-or pune capăt atâtor suferinţi nedrepte
Şi'ntregului dezmăt ce cântă pe-ale nemerniciei trepte... Sus torţa sufletelor voastre, copii cu suflete curate,
Ca să puteţi curma tot jaful, să faceţi plânsului dreptate!...
Să umpleţi ocnele, pe viaţă, cu-acei nemernici şi misei
Ce'nfometează ţara toată, ca să se ghiftuiască ei!...

Alte poezii de Vasile Militaru