Sinonimie (relatii semantice)



Sinonimie
  Definiţie: Capacitatea limbilor de a utiliza mai multe forme pentru a exprima acelaşi sens.

Este un tip de relaţie semantică ce se stabileşte între cuvinte care au înţelesuri atât de apropiate, încât le considerăm identice.

Observaţie:
  Cuvântul polisemantic intră în seria sinonimică cu un singur sens şi numai cu unul, cel care stă la baza organizării seriei, fiecare sens funcţionând ca o unitate independentă:
  „A venit la ceas târziu": ceas = „oră" cu sensul „unitate temporală de 60de minute", nu şi „obiect pentru măsurat timpul".

De aceea, cea mai clară relaţie de sinonimie se stabileşte numai între cuvintele monosemantice (termenii ştiinţifici), care sunt identice ca sens: natriu = sodiu,
cupru =aramă.
În cazul cuvintelor polisemantice, diferitele sensuri ale acestor cuvinte trimit la sinonime diferite, care, la rândul lor, trimit la altele; polisemia se desface deci în sinonimie, rezultând un câmp de expansiune sinonimică (V. Şerban şi I.Evseev, Vocabularul românesc contemporan, Ed. Facla, Timişoara, 1978, P- 202).

Câmpul de expansiune sinonimică este o  modalitate de a arăta diferenţele dintre sensurile cuvântului polisemantic dar  şi o posibilitate de organizare a cuvintelor în serii sinonimice.
  Exemplu de câmp de expansiune  sinonimică:
a ridica (o greutate)                = a sălta = a înălţa;
a ridica (mânecile)                = a sufleca;
a ridica (o casă)                  = a zidi = a construi;
a ridica (masele)                 = a mobiliza = a strânge = a aduna;
a ridica (preţurile)                 = a creşte = a urca = a  mări;
a ridica(o pedeapsă)             = a suspenda = a desfiinţa  = a anula;
a (se) ridica, (de pe scaun)     = a se scula, a se sălta;
a (se) ridica (la luptă)            = a se răzvrăti, a se  răscula.

Observaţie:
  Este evident că substituirea unui cuvânt  cu sinonimul său nu se poate face în orice context; a ridica este  sinonim cu a sălta într-un context ca:
  „Ridică (saltă)  scaunul, ca să pot mătura!", substituţie care nu mai este posibilă în  contextele:
  „Şi-au  ridicat o  vilă într-un an."; „Sancţiunea a fost ridicată."
 

Condiţiile sinonimiei:
  a) identitatea obiectului (a referentului)  denumit de termenii sinonimi, condiţia fiind ca substituţia să se facă în  aceeaşi variantă stilistică. Din perspectiva acestei condiţii, nu sunt sinonime  între ele cuvintele din seriile: varză şi curechi; porumb şi cucuruz;  carto/i, barabule şi picioci; cioban, oier şi mocan; zăpadă,  nea, omăt (deşi trimit la acelaşi referent), pentru că ele nu se pot  înlocui unul pe celălalt într-un context care aparţine limbii literare.
 

EXEMPLU:
  Un context de tipul „S-a scumpit varza pe  piaţă de la 3000 la 5000 de   lei kg" nu permite substituirea cu  regionalismul curechi. Sau un anunţ   meteorologic ca: „Au căzut cantităţi mari de zăpadă în zonele de   munte" este afectat stilistic în  urma substituţiei zăpadă / omăt. (Au  căzut cantităţi mari de omăt în zonele  de munte), pentru că selecţia unui  termen popular este inadecvată  în mass-media din zilele noastre.
 

Din aceleaşi considerente nu sunt  sinonime perfecte două cuvinte dintre care  unul este neologism (marcat „livresc"  în DEX), pentru că termenul livresc are
  o frecvenţă (şi de aici o  accesibilitate) mai redusă faţă de termenul normal.

A nara este  definit prin sinonimia cu a povesti, având în plus marca livresc.  Şi în acest caz utilizarea lui a nara în comunicarea curentă  este greu tolerată (Dicţionar general de ştiinţe.

Ştiinţe ale limbii,
Ed.  Ştiinţifică, Bucureşti, 1997, p.457).
   

b) identitatea sau echivalenţa  de sens care trebuie să meargă până la un număr cât mai mare de trăsături  semantice comune, de preferat toate, ceea ce este posibil numai în cazul  cuvintelor monosemantice. Exemple de sinonime între care există identitate de  sens (lizibil = citeţ; potasiu = kaliu; eronat = greşit).

c) posibilitatea substituirii  sinonimelor în acelaşi context, substituire care să nu antreneze alterarea  sensului global al mesajului:
  „A  sosit pâine caldă / proaspătă"; „În  urma concursului el s-a dovedit un elev inteligent / deştept."
 

Dacă se respectă strict aceste condiţii:  identitatea de sens, de comportament contextual şi de variantă funcţională a  două sau mai multe cuvinte definim fenomenul ca sinonimie în sens restrâns.
 

Tipologia sinonimelor
  Având în vedere echivalenţa de sens, sinonimele  trebuie să aibă un număr cât mai mare de componente de sens comune (de  preferinţă toate). Din această perspectivă se pot clasifica (Dicţionar de  ştiinţe. Ştiinţe ale limbii, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1997) astfel:

a)      sinonime perfecte (totale), care nu se diferenţiază prin nici o trăsătură  de sens (au aceeaşi definiţie semantică):
  azot = nitrogen; stibiu = antimoniu; circumlunar = perilunar;  mister = enigmă; vorbăreţ = guraliv = locvace; a scrânti = a  luxa; vlăguit = istovit = epuizat = extenuat;

b)      sinonime imperfecte (parţiale) care se diferenţiază numai printr-o  componentă de sens graduală:
  teamă = frică ( „grad  nedeterminat") şi spaimă = groază („grad maxim", alături  de componentele de sens comune tuturor celor patru termeni); deştept = inteligent („grad nedeterminat") faţă de genial („grad maxim") şi isteţ = ager („grad mic"), alături de trăsături comune celor cinci  sinonime („apreciere în plus privind inteligenţa");

c)       sinonime care au câte o componentă de sens diferită: duşumea  = podea
  -    trăsătură  de sens comună: „partea de jos a unei încăperi";
  -   trăsătură  de sens proprie: „numai din scânduri" (duşumea) şi „din orice  material" (podea), trăsătură care poate fi neglijată în anumite  contexte;

d)      sinonime care prezintă atât diferenţe graduale, cât şi semantice,  dar limitate cantitativ:
  cald, călduţ, căldicel, fierbinte,  clocotit, canicular
  -    se  definesc toate ca „apreciere în plus privitoare la temperatură";
  -    se  regrupează  prin trăsături de sens diferite (uneori neglijabile): cald „grad  nedeterminat"; călduţ = căldicel „grad mic"; fierbinte „grad mare"; canicular „grad maxim"; clocotit (tor) „grad  maxim" + „proces de fierbere"; dogoritor „grad maxim" +  „emanaţie de căldură".

Chiar dacă sunt identice ca sens,  substituţia în context a sinonimelor nu este întotdeauna posibilă: a  muri = a pieri = a se prăpădi admit subiect animat (A murit cobaiul"),  pe când a deceda = a răposa = a dispărea admit doar subiect  animat uman (,A decedat un om").


  Când sinonimele sunt specializate contextual,  restricţia de context are importanţă pentru definirea riguroasă a sensului: modic  - (foarte) mic, exorbitant = (foarte) mare, primele sinonime (modic,  exorbitant) apărând numa: în combinaţie cu preţuri, valori, ceea ce  restrânge condiţiile de sinonimie, între sinonime pot să apară diferenţe de  registru stilistic, care se manifestă sub formă de restricţii contextuale: a  deceda se utilizează numai în stilul administrativ, a crăpa numai în  stilul familiar sau argotic, iar a sucomba numai în stilul literar  pretenţios (livresc).
 

Restricţiile contextuale şi stilistice sunt foarte  importante în analiza sinonimelor, pentru adecvata lor folosire în vorbire sau  în texte; respectarea condiţiilor semantice şi contextuale face din sinonime o  posibilitate de rafinare a expresiei lingvistice.
 







Titluri asemanatoare


Poezii

  • Iubirea împărătească - Elena Armenescu

    Prolog 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mişcat c...

  • Interior - Iulian Boldea

    vaza de sticlă mată pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu bibelouri cu sufletul trist lângă iriz...

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...