Virgula (punctuatia)



4. VIRGULA (,) delimitează  grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie,  stabilind şi raporturile sintactice dintre ele. Virgula marchează grafic  pauzele scurte din vorbire, precum şi intonaţia şi ritmul   vorbirii.

a) In propoziţie, se pune virgulă:
  ■ între  părţi de propoziţie de acelaşi fel, atuncicând nu sunt legate prin şi copulativ  ori prin sau:
  *   subiectul   multiplu,    urmat   sau   nu    de determinări:
  Caietele    îngrijite,     cărţile     curate, creioanele bine  ascuţite caracterizează un elev conştiincios. ;,  

* numele predicativ multiplu, urmat sau  nu de determinări:
  Mihaela este înaltă, suplă, graţioasă în   mişcări.

*atribute de acelaşi fel:
  Şi-a  cumpărat o maşină roşie, luxoasă, elegantă. -   '

*complemente de acelaşi fel:
  Sunt pasionat de dans, muzică,  excursii.

între substantiv şi apoziţia explicativă, iar  dacă după ea mai urmează şi altă parte de propoziţie, apoziţia se  intercalează între virgule:
  L-am văzut pe Mihai, fratele tău.
  Minai, fratele tău, a  plecat la film.

după o construcţie gerunzială sau participială, care este  aşezată la începutul frazei:
  Văzând acestea,  m-am supărat.
  Ajuns acolo, am vorbit cu directorul.

complementele  circumstanţiale  aşezate între subiect şi predicat se marchează prin virgule, dacă subiectul se  află în faţa predicatului:
  Povestea, în situaţia de faţă, pare  reală.


  George,  nemaiputându-se stăpâni,  se   repezi la ea.

în cazul schimbării de  topică se intercalează între virgule un complement circumstanţial:
  Acesta e autorul pe care l-aţi  citit, la insistenţele  mele, acum  câţiva ani?

■   se intercalează între virgule cuvinte sau  construcţii incidente:
  Şi   iată    cum,   mulţumită   eforturilor voastre, aţi reuşit să  învingeţi.

■  după adverbele de afirmaţie sau negaţie:
  Desigur, s-a înşelat. Nu, nu m-am înşelat.

■  după un substantiv în cazul vocativ:
  Grigore, vino repede.

■  după interjecţii:
  Ei, ce veste îmi aduci?

conjuncţia aşadar şi locuţiunea conjuncţională prin urmare, aşezate  în interiorul propoziţiei se pun între virgule:
  Luni, aşadar, ne  pregătim de plecare.
  Vom pleca, prin urmare, toţi  în aceeaşi zi.

Atenţie!
NU se pune  niciodată  virgulă:
  * între părţi de propoziţie de acelaşi fel  atunci când sunt legate prin şi copulativ ori prin sau:
  Elevii şi profesorii se  înţeleg bine.
  Luni sau marţi vom  pleca? ...

* între subiect şi predicat:
  Elena învaţă,

*complementele  directe şi indirecte aşezate după predicat:
  El a cumpărat o carte interesantă.
  Am dat florile mamei mele.

*conjuncţiile  însă,    deci  şi  adverbul  totuşi, aşezate  în interiorul unei propoziţii:
  Am câştigat premiul fără însă niciun  sprijin.
  A plecat deci fără niciun anunţ prealabil.
  A venit totuşi destul  de repede.
 
  b) în frază:

In situaţia  raportului de coordonare între propoziţiile frazei.
  • propoziţiile  juxtapuse se despart prin virgulă: A venit, /aplecat /şi nici n-am observat./
  • se  pune virgulă între coordonate de orice fel: Vreau/ să citesc, /să ascult  muzică, /să mă relaxez. - completive directe;
  • între  coordonate adversative: S-a întors acasă, dar nu l-am auzit.
  • între  coordonate disjunctive, când încep amândouă cu ba, când, fie, ori, sau:
  Ba vine, / ba pleacă.
  Când nu  vede, / când nu aude.
  Fie vrea,/ fie nu  vrea, /tot va da examen.
  Ori ştie, / ori habar  n-are despre ce e vorba?
  Sau se duce la film, /sau stă acasă.

se  pune virgulă totdeauna înainte de o coordonată conclusivă:
  învaţă  superficial, / aşa că nu va lua   examenul./

se pune virgulă  înainte de conjuncţia şi atunci când este narativă:
  Şi-au mers,  şi-au mers, şi-au mers, până au   ajuns la o pădure de aramă.

Atenţie!
  NU se despart niciodată  prin virgulă:

*coordonatele legate prin şi copulativ ori prin sau:

George  învaţă / şi scrie poezii.
 A chiulit /sau este într-adevăr bolnav?

In  situaţia raportului de subordonare în frază:
  • propoziţia  atributivă explicativă se desparte prin virgulă de cuvântul pe care-l  determină:
  Locuia în altă cameră, /unde se aflau ogrămadă de cărţi.

• propoziţiile  completive  directe   şi  indirecte  se despart prin  virgulă atunci  când sunt aşezate înaintea regentei:
  Ce ştiu,/ nu vreau să ţin secret./
Cui e obişnuit cu  cititul,/ nu  i se pare greu acest roman./

propoziţiile circumstanţiale de loc, de timp,  de mod şi de scop se despart prin virgulă când sunt aşezate înaintea regentei:
  Unde mi-ai spus, /acolo mă duc./ - CL
 Când m-am întors, /caietul  dispăruse./ - CT
 Fără să se tulbure câtuşi de puţin, / George şi-a văzut de drum./ -CM
Ca să  ajungem la timp, /mergem cu maşina./ - CS

propoziţia  cauzală totdeauna se desparte prin virgulă de regenta ei:
  Fiindcă era ultima zi de şcoală, /am  plecat mai devreme./
  Am plecat mai devreme,/fiindcă era ultima zi de şcoală. / 

subordonata  concesivă se desparte totdeauna prin virgulă de regentă:
  Cu toate că era întuneric, /nu i-a fost frică./
Nu i-a fost frică, / deşi era întuneric.I  

propoziţiile  de orice fel, intercalate în propoziţia regentă, se despart prin virgule:
  În frunte mergeau, ca  să  conducă grupul, ghidul şi salvamontiştii.

Atenţie!
  NU se despart niciodată prin virgulă:
  • propoziţiile  subiective şi predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de  locul lor faţă de regentă:
  Ar râde /cine i-ar afla intenţiile.
  Ce simţea /era /că va face un gest necugetat.

•  atributiva neizolată nu se desparte  niciodată de cuvântul pe care-l determină:
  El seamănă cu sora lui / care este brunetă. Am  cumpărat cartea / pe care o căutam de atâta timp.

propoziţiile,  completive de agent nu se despart prin virgulă de regenta lor:
  Aceste măsuri au fost luate / de  cine este interesat pentru siguranţa statului.





Taguri: gramatica , cls-V-a , gimnaziu , clasa a-V-a

Titluri asemanatoare