Amuleta cu inger de Dan Galbina



Suflul sistolic al castanelor pe caldarîm,
saturnalia vîntului buimac pe acoperise
oasele de sepie ale noptii muribunde
si harfa genelor lungi ale tale
care face zdrente întunericul.
În acest loc mă opresc,
mă aplec si pun genunchiul în cobul drumului.
O floare de gardenie care tremură.
Sigur, pe-aici a trecut îngerul,
vede i ce sclipire tragică,
vede i ce gratie are absurdul ?!
Deci, să ne punem în sigurantă, iubito,
ochii tăi ca o amuletă tainică nu ajută la nimic. si grăbi pasul.


Alte poezii de Dan Galbina





Poezii

  • Patria - Stefan Baciu

    Patria e un mar Intr'o vitrina de bacanie japoneza pe strada Liliha în Honolulu, arhipelagul Sandwich sau o placa de pa...

  • Cătelusul schiop - Elena Farago

    Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...