Tainica fratie de Daniel Branzai



Cu cel ce frate mi-i in stari,
N-am taine, taina-i sa sporeasca;
Cu-acel strain, n-am cunoscut,
N-am gind pe care sa-l citeasca. De nu ni-i calea la-mindoi
Cararea strimta spre Golgota,
Nu cint-acelasi glas in noi,
Nu plinge-aceiasi struna nota. Cu-acel ratacitor, "strain",
Acasa sint, cu cel "de-acasa"
Si ne-mpartim ca pe-un tain
Si gindul spus si soapta-ntoarsa. Eu vorbe n-am cu cel limbut,
De "mut" sint lesne priceput.


Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Iubirea împărătească - Elena Armenescu

    Prolog 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mişcat c...

  • Interior - Iulian Boldea

    vaza de sticlă mată pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu bibelouri cu sufletul trist lângă iriz...

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...