Armia maghiară ţara a-nvelit;
Soarele văzând-o, a îngălbenit. Dar bătrânul Mircea nu se înspăimântă:
Cu o mică ceată de voinici s-avântă. Nu că el voieşte ţara a scăpa,
Ci va să-mplinească datoria sa. Unde este timpul cel de bărbăţie
Când murea românul pentr-o datorie! Pe un cal ce muşcă spumă în zăbale,
Printre zi şi noapte el îşi face cale. - "Fraţii mei! vorbeşte falnicul bătrân,
Dumnezeu voit-a ca să mor român. Cel ce a sa viaţă ţării sale-nchină
Piere ca lumina într-a sa lumină. Ce e-n viaţa ţării viaţa unui om?
Ce e-n primăvară floarea unui pom?
Ceea ce prin stele este-o stelioară
Şi-n nemărginire un minut ce zboară.
Şoimul când se vede prins de vânători,
Spun că îşi sfărâmă cuib şi puişori.
Astfel decât lanţul braţul să le-ncingă,
Ce-i român, ce-i nobil astăzi să se stingă." Unde este timpul cel de bărbăţie
Când murea românul pentr-o datorie?!

Alte poezii de Dimitrie Bolintineanu