Manon şi des Grieux de George Toparceanu



Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete.
El stă cuprins de-o presimţire gravă.
Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă.
Sărută braţul zâmbitoarei fete. - Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă...
Atât şopti, cu faţa la perete,
Căci se temea acum să nu-l îmbete
Ameţitoarea ochilor otravă. Şi ea s-a dus... În clipa asta mare
I-a aruncat din prag o sărutare
Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume... O, tu cea mai nebună dintre toate,
Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume
Atâtea zeci de mii de strănepoate!...


Alte poezii de George Toparceanu



Poeti



Autori

Mihail Sadoveanu

prozator,povestitor

Nichita Stanescu

poet

Mircea Cartarescu

poet,prozator,eseit

Octavian Goga

poet,dramaturg

Poezii

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...

  • Orion - Geo Bogza

    Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...

Poeti

Cautari pe site

Ciuleandr momentele subiectului , Familia lecsical a cuv ntului ar , ioan slavici , Momentele subiectului Cezara , Clasa iv a , personaje episodice moara cu noroc , Personajele , familia lexicala a cuvantului nimic , la tiganci , Roman omonim , alexandru lapusneanul , eseu povestea lui harap alb , Recreatia mare Santimbreanu rezumat , alexandru Lapusneanu ,