Cântăreţi bolnavi de Lucian Blaga



Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă. Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă. Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură. Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune. Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.


Alte poezii de Lucian Blaga





Poezii

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...

  • Melancolie - Daniel Branzai

    De-afara, picuri mari si grei Din ploaia ce-anceput de-aseara, S-au strecurat in ochii mei Si sufletul mi-l infioara. -...