Scrisoare de dor către casă de Maria Eugenia Olaru



Umblă luna pe străzi.
Surâsul alb muşcă din trecut
ca o garoafă albă întunerecul nopţii.
Amintirile toate dor.
Aparentă liniştea dincolo de ziduri
şi doar în zborul Luminii uitarea
ca o flacără tăcerii.
Rădăcini ale dăinuirii,
dureros rodul luminii
printre genunile pereţilor
lumeşte pictaţi...
Suspendaţi în plase colorate
fluturii dansează incertitudini.
Dumnezeul marii singurătăţi
umblă mângâind prin cetate
şi susură, cântă izvorul
Iubirii revărsate în toate!


Alte poezii de Maria Eugenia Olaru





Poezii

  • Zdreanţă - Tudor Arghezi

    L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, Cel cu ochii de faianţă? E un câine zdrenţuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i ...

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...