Când amintirile... de Mihai Eminescu



Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele. Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună. A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii. Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă, Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?


Alte poezii de Mihai Eminescu



Poeti



Autori

Tudor Arghezi

poet,prozator

Octavian Goga

poet,dramaturg

Nichita Stanescu

poet

Mihail Kogalniceanu

prozator

Poezii

Poeti

Cautari pe site

camp semantic , Antonime , accentul , Citate cu Ghi de la Moara cu noroc , compunerea , mijloace interne de imbogatire a vocabularului , Elev de mircea santimbreanu rezumat , mircea sintimbreanu , Momentele subie rului din povestea porculyi , Momentele subiectului din povestea porcului , Recrea ia mare , povestea unui om lenes , diftong , polisemantism , Accent , Diftong triftong hiat , Despartirea cuvintelor un silaba ,