Trista deturnare a sinucigasului de Mircea Dinescu



Ti-ai uitat Doamne în om
sclipatul sculei tale de-argint
ca un chirurg distrat
ce coase-n pielea pacientului bisturiul si foarfeca.
Altfel de unde aceasta disperare fără adresa
ironia acestor lacrimi de imprumut?
Epilepticul electrocutat de un inger
ramine gravid,
dar cine să-l moseasca si să-i scoata
reveria din timpla? Sinucigasul din melancolie
se-arunca de pe catedrala Notre-Dame
si striveste-un copil în cadere.
Cine l-a condamnat în zbor să devina ucigas de copii?
Nu degeaba scriau derbedeii pe ziduri
"loc de lovit cu capul",
acordindu-ti o sansa în plus să verifici
daca moartea iti apartine de drept,
daca moartea e o afacere strict personala.


Alte poezii de Mircea Dinescu





Poezii

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...