Trista deturnare a sinucigasului de Mircea Dinescu



Ti-ai uitat Doamne în om
sclipatul sculei tale de-argint
ca un chirurg distrat
ce coase-n pielea pacientului bisturiul si foarfeca.
Altfel de unde aceasta disperare fără adresa
ironia acestor lacrimi de imprumut?
Epilepticul electrocutat de un inger
ramine gravid,
dar cine să-l moseasca si să-i scoata
reveria din timpla? Sinucigasul din melancolie
se-arunca de pe catedrala Notre-Dame
si striveste-un copil în cadere.
Cine l-a condamnat în zbor să devina ucigas de copii?
Nu degeaba scriau derbedeii pe ziduri
"loc de lovit cu capul",
acordindu-ti o sansa în plus să verifici
daca moartea iti apartine de drept,
daca moartea e o afacere strict personala.


Alte poezii de Mircea Dinescu





Poezii

  • Interior - Iulian Boldea

    vaza de sticlă mată pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu bibelouri cu sufletul trist lângă iriz...

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...

  • Epitalam - Zorica Latcu

    Iata, fecioare din Chios, rasare Luceafarul serii. Marea e lina, vazduhul e greu de miresmele verii. Tortele ard luminos...