Estompare de Nichita Stanescu



Din ce în ce te stingi, te ştergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucindă şi, de melci,
tandra arsură. Abia te ţin într-un cuvânt,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncolţind dintr-un pământ
de somn, de vis. Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
dacă respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer. Ah, vine norul şi mă şterge
cu un burete foarte rece.
Rămân ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Ion Barbu

poet

Vasile Alecsandri

poet,prozator,dramaturg

Leonid Dimov

poet

Ion Bogdan Lefter

poet,critic

Poezii

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...

  • Orion - Geo Bogza

    Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...

Poeti

Cautari pe site

Ciuleandr momentele subiectului , Familia lecsical a cuv ntului ar , ioan slavici , Momentele subiectului Cezara , Clasa iv a , personaje episodice moara cu noroc , Personajele , familia lexicala a cuvantului nimic , la tiganci , Roman omonim , alexandru lapusneanul , eseu povestea lui harap alb , Recreatia mare Santimbreanu rezumat , alexandru Lapusneanu ,