Amintirea de Vasile Voiculescu



Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare. Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdelele lungi ţin calea către soare ...
Păianjenii şi-au întrerupt urzirea. Privindu-se în cupă ofilite,
Din miezul veşted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mută iroseală Picând domol în umbra liniştită ...
Şi floarea amintirii, părăsită,
Se scutură petală cu petală În apa vremii veche şi clocită.


Alte poezii de Vasile Voiculescu





Poezii

Cautari pe site

romana ,