Caracterizarea lui Ana din Moara cu Noroc de Ioan Slavici
CARACTERIZAREA LUI ANA din Moara cu Noroc de Ioan Slavici
Şi Ana are un destin tragic, cu toate că ea întruchipează în familie duioşia, candoarea, inocenţa.
Portretul ei fizic este realizat în mod direct de către narator, prin intermediul unor adjective cu valoare de epitet: „Ana era fragedă şi subţirică, Ana era sprintenă şi mlădioasă". Protejată întâi de mamă şi apoi de soţ, Ana trăieşte ca într-un clopot de sticlă. De aceea, la apariţia lui Lică, ea se cutremură „oarecum speriată de bărbăţia înfăţişării lui". Totuşi dă dovadă de inteligenţă şi de intuiţie, atunci când încearcă să-1 apere pe Ghiţă de influenţa malefică a lui Lică. Stăpână pe sine, îi spune soţului răspicat şi hotărât: „- Ghiţă!... Nu vorbi cu mine ca şi cănd ai avea un copil înaintea ta[...]. Fă cum ştii, dar eu îţi spun şi nu mă lasă inima să nu-ţi spun că Lică e om rău şi primejdios".
Caracterizarea indirectă se constituie treptat din gesturile, faptele, vorbele şi gândurile personajului.
Ana se simte tot mai părăsită de Ghiţă, încearcă să-1 ajute, să-i pătrundă gândurile, dar acesta se înstrăinează de ea şi o aruncă treptat în braţele lui Lica, îndemnând-o mai întâi să joace cu el, că „doar n-o să-i ia ceva din frumuseţe". Este adânc jignită de lipsa de încredere pe care i-o arată Ghiţă şi, sperând că îi va stârni gelozia, începe să-i acorde din ce în ce mai multă atenţie lui Lică. Cuprinsă de vraja lui Lică, fascinată de magnetismul lui, „Ana alunecă rapid spre prăpastia păcatului".
Dezgustată de laşitatea soţului care o lasă singură cu Lică şi pleacă la Ineu, Ana i se dăruieşte lui Lică într-un gest de răzbunare disperată. Dispreţul profund pe care-1 simte pentru Ghiţă şi pentru faptele sale reiese din declaraţia pe care i-o face lui Lică: „Tu eşti om, Lică, iar Ghiţă nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti, ba chiar mai rău decât aşa".
În mod inevitabil, Ana sfârşeşte tragic, înjunghiată de Ghiţă, căruia-i strigă cu disperare că nu vrea să moară. Înainte să-şi dea sufletul, simţindu-1 pe Lică aproape, „ea ţipă dezmierdată, îi muşcă mana şi îşi înfipse ghearele în obrajii lui, apoi căzu moartă lângă soţul ei". „Aceste ultime zvâcniri ale eroinei sugerează totul: ura şi dispreţul pentru soţul nedemn, setea de răzbunare, dar şi patima neostoită pentru Lică, conştiinţa vinovăţiei şi în acelaşi timp a nevinovăţiei"(Pompiliu Marcea).
Titluri asemanatoare
Gimnaziu
Categorii
Liceu
Autori
Poezii
-
Cât de maret e Dumnezeu! - Costache Ioanid
Cat de maret e Dumnezeu! Vad marea cu talazuri grele, ma-nalt pe muntii de bazalt si-mi zboara gandul printre stele, tot...
-
Moartea căprioarei - Nicolae Labis
Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturil...
-
Zdreanţă - Tudor Arghezi
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, Cel cu ochii de faianţă? E un câine zdrenţuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i ...
Poeti
Cautari pe site
silabe , Familia lexical a cuv ntului a cre te , Cuvinte cu 7silabe , cuvantul forma si continutul , Familia lexical a cuv ntului nor , Compunerea cuvintelor , Derivarea , Cuvinte formate din ccvvcv , Familia lexicala a cuvantului urs , Cuvinte nrudite cu floare , Sunt de primat pentru ca caut de mult o solu ie , transcriere fonetica , despartirea in silabe , moara cu noroc punct de vedere , moara cu noroc , cuvinte necunoscute , Cuvinte cu forma vcvc ,