Cuvantul (elemente verbale ale comunicarii)



Elemente  verbale ale comunicării
  (cuvântul, propoziţia, fraza, unitatea frazeologică)
 

1. Cuvânt
Unitate fundamentală a limbii funcţionând la toate nivelurile ei: fonetic,  morfologic, sintactic, semantic şi stilistic.

Cuvântul ca unitate de bază a vocabularului  asociază o anumită formă cu un sens sau mai multe sensuri.
  În comunicare, cuvintele funcţionează  în calitate de semne. Semnul lingvistic este o unitate alcătuită din  două laturi: forma sau latura semnificantă (semnifîcantul) şi sensul sau latura care semnifică ceva (semnificatul).

Forma fonică a cuvântului este constituită ea însăşi din  unităţi succesive (sunetele din care este format cuvântul în succesiunea lor)  sau unităţi non-succesive (accentul, intonaţia). Pentru redarea acestei laturi  a semnificantului (respectiv sunetele) se foloseşte transcrierea  fonetică, notată între paranteze drepte [ ] sau transcrierea fonologică, notată  între bare oblice / /. Semnificatul prin care se înţelege, de obicei, sensul cuvântului se descrie prin cuvinte în paranteză („ "). De exemplu: ceafă [Cafă], „partea de dinapoi a gâtului, a capului".

Dacă ţinem seama că semnul trimite la o realitate  non-lingvistică, ce este ceva diferit de semn, apare un al treilea element al  relaţiei. Acesta este referentul. De exemplu, cuvântul copac, alcătuit  din cinci unităţi succesive care constituie semnifîcantul (c, o, p, a,  c), respectiv cinci sunete (trei consoane şi două vocale, două silabe)  semnifică, adică are sensul, respectiv semnificatul „plantă cu trunchiul  lemnos şi înalt, ale cărei crengi se ramifică în coroană".

Referentul este  obiectul din realitatea extralingvistică care este denumit de cuvânt, respectiv  copacul ca obiect sau clasa de obiecte (toţi copacii), pentru că un cuvânt generalizează sau exprimă generalul.

Relaţia  care leagă cuvintele şi lucrurile (referenţii) este cea de referinţă.

--Obiect (Referent)—> Semn    
 ---------formă (imaginea acustică)
  ---------sens (imaginea obiectului)


  OBSERVAŢIE:
  Sensul unui cuvânt poate să trimită la un  referent care aparţine şi unei realităţi   imaginare (referentul pentru balaur, zână este  un obiect fantastic).
  Între  referent (realitatea obiectivă) şi forma sonoră a cuvântului nu se poate   stabili nici o legătură, afară poate de  cuvintele onomatopeice, deci relaţia este
  întâmplătoare  (arbitrară).




Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , cuvantul , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Eugen Ionescu

dramaturg

Matei Visniec

poet,prozator,dramaturg

Ion Creanga

prozator,povestitor

Nichifor Crainic

poet,eseit

Poezii

  • Melancolie - Daniel Branzai

    De-afara, picuri mari si grei Din ploaia ce-anceput de-aseara, S-au strecurat in ochii mei Si sufletul mi-l infioara. -...

  • Argint fals - Dan Galbina

    Te auzeam cum cresti copila si te chema oglinda desfrînata să fugi ca ochiul prin pupila sau ca femeia dintr-o fata. ...

  • Dodeskaden - Mircea Dinescu

    Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si ...

Poeti

Cautari pe site

Caracterizarea bunicului din opera bunica se pregateste sa moara , Sens conotativ , Caracterizarea personajului feminin adela , familia lexicala a cuvintului drag , doua vocale si doua consoane , Planul simplu de idei din textul petruta de mircea Cartarescu , Mic la sens figurant , Redacteaza o compunere de minimum de de minimmum 150 de cuvinte in care sa realizezi caracterizarea personajului narator al fragmentului de text Decembrie mare de mircea santimbreanu , cate sunete noteaza Noteaz grucanle ce ci ge gi che chi ghe ghi atunci cand in aceeas silaba cu ele exista o vocala ci cans , regulile de despartire in silabe , Sadoveanu Anii de ucenici , Caracterizarea lui Vicu , Scrierea cu i , Sa s rim in luntrea mica , La ig nci de Mircea Eliade momentele subiectului , Caracterizarea lui miron din gura satului de ion slavici , Cuvinte stintifice ,