Cuvantul (elemente verbale ale comunicarii)



Elemente  verbale ale comunicării
  (cuvântul, propoziţia, fraza, unitatea frazeologică)
 

1. Cuvânt
Unitate fundamentală a limbii funcţionând la toate nivelurile ei: fonetic,  morfologic, sintactic, semantic şi stilistic.

Cuvântul ca unitate de bază a vocabularului  asociază o anumită formă cu un sens sau mai multe sensuri.
  În comunicare, cuvintele funcţionează  în calitate de semne. Semnul lingvistic este o unitate alcătuită din  două laturi: forma sau latura semnificantă (semnifîcantul) şi sensul sau latura care semnifică ceva (semnificatul).

Forma fonică a cuvântului este constituită ea însăşi din  unităţi succesive (sunetele din care este format cuvântul în succesiunea lor)  sau unităţi non-succesive (accentul, intonaţia). Pentru redarea acestei laturi  a semnificantului (respectiv sunetele) se foloseşte transcrierea  fonetică, notată între paranteze drepte [ ] sau transcrierea fonologică, notată  între bare oblice / /. Semnificatul prin care se înţelege, de obicei, sensul cuvântului se descrie prin cuvinte în paranteză („ "). De exemplu: ceafă [Cafă], „partea de dinapoi a gâtului, a capului".

Dacă ţinem seama că semnul trimite la o realitate  non-lingvistică, ce este ceva diferit de semn, apare un al treilea element al  relaţiei. Acesta este referentul. De exemplu, cuvântul copac, alcătuit  din cinci unităţi succesive care constituie semnifîcantul (c, o, p, a,  c), respectiv cinci sunete (trei consoane şi două vocale, două silabe)  semnifică, adică are sensul, respectiv semnificatul „plantă cu trunchiul  lemnos şi înalt, ale cărei crengi se ramifică în coroană".

Referentul este  obiectul din realitatea extralingvistică care este denumit de cuvânt, respectiv  copacul ca obiect sau clasa de obiecte (toţi copacii), pentru că un cuvânt generalizează sau exprimă generalul.

Relaţia  care leagă cuvintele şi lucrurile (referenţii) este cea de referinţă.

--Obiect (Referent)—> Semn    
 ---------formă (imaginea acustică)
  ---------sens (imaginea obiectului)


  OBSERVAŢIE:
  Sensul unui cuvânt poate să trimită la un  referent care aparţine şi unei realităţi   imaginare (referentul pentru balaur, zână este  un obiect fantastic).
  Între  referent (realitatea obiectivă) şi forma sonoră a cuvântului nu se poate   stabili nici o legătură, afară poate de  cuvintele onomatopeice, deci relaţia este
  întâmplătoare  (arbitrară).




Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , cuvantul , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Ion Creanga

prozator,povestitor

George Bacovia

poet

Eugen Ionescu

dramaturg

Ioan Slavici

prozator,dramaturg,povestitor,nuvelist,romancier

Poezii

  • Moartea căprioarei - Nicolae Labis

    Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturil...

  • Melancolie - Daniel Branzai

    De-afara, picuri mari si grei Din ploaia ce-anceput de-aseara, S-au strecurat in ochii mei Si sufletul mi-l infioara. -...

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...

Poeti

Cautari pe site

caracterizare perdonajului din Decembrie rexreatia mare , familia lexicala la magar , Mara momentele subiectului , Sens figurat la veridic , Caracterizarea adelei din romanul adela de Garabet Ibr ileanu , Momentele subiectului , familia lexicala a cuvantului poarta , Dez cuvantul , Familia lexicala a cuvantului tara , momentele subiectului moara lui califar , Caracterizarea lui limir imparat , Refera Elev de mircea s mtimbreanu , Rezumat la elev de mircea s ntimbeanu , campul semantic al padurii , fiica hiat , La tiganci , Rezumatul capitolului motivarea absentei de Mircea S ntimbreanu ,