Cuvantul (elemente verbale ale comunicarii)



Elemente  verbale ale comunicării
  (cuvântul, propoziţia, fraza, unitatea frazeologică)
 

1. Cuvânt
Unitate fundamentală a limbii funcţionând la toate nivelurile ei: fonetic,  morfologic, sintactic, semantic şi stilistic.

Cuvântul ca unitate de bază a vocabularului  asociază o anumită formă cu un sens sau mai multe sensuri.
  În comunicare, cuvintele funcţionează  în calitate de semne. Semnul lingvistic este o unitate alcătuită din  două laturi: forma sau latura semnificantă (semnifîcantul) şi sensul sau latura care semnifică ceva (semnificatul).

Forma fonică a cuvântului este constituită ea însăşi din  unităţi succesive (sunetele din care este format cuvântul în succesiunea lor)  sau unităţi non-succesive (accentul, intonaţia). Pentru redarea acestei laturi  a semnificantului (respectiv sunetele) se foloseşte transcrierea  fonetică, notată între paranteze drepte [ ] sau transcrierea fonologică, notată  între bare oblice / /. Semnificatul prin care se înţelege, de obicei, sensul cuvântului se descrie prin cuvinte în paranteză („ "). De exemplu: ceafă [Cafă], „partea de dinapoi a gâtului, a capului".

Dacă ţinem seama că semnul trimite la o realitate  non-lingvistică, ce este ceva diferit de semn, apare un al treilea element al  relaţiei. Acesta este referentul. De exemplu, cuvântul copac, alcătuit  din cinci unităţi succesive care constituie semnifîcantul (c, o, p, a,  c), respectiv cinci sunete (trei consoane şi două vocale, două silabe)  semnifică, adică are sensul, respectiv semnificatul „plantă cu trunchiul  lemnos şi înalt, ale cărei crengi se ramifică în coroană".

Referentul este  obiectul din realitatea extralingvistică care este denumit de cuvânt, respectiv  copacul ca obiect sau clasa de obiecte (toţi copacii), pentru că un cuvânt generalizează sau exprimă generalul.

Relaţia  care leagă cuvintele şi lucrurile (referenţii) este cea de referinţă.

--Obiect (Referent)—> Semn    
 ---------formă (imaginea acustică)
  ---------sens (imaginea obiectului)


  OBSERVAŢIE:
  Sensul unui cuvânt poate să trimită la un  referent care aparţine şi unei realităţi   imaginare (referentul pentru balaur, zână este  un obiect fantastic).
  Între  referent (realitatea obiectivă) şi forma sonoră a cuvântului nu se poate   stabili nici o legătură, afară poate de  cuvintele onomatopeice, deci relaţia este
  întâmplătoare  (arbitrară).




Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , cuvantul , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Titu Maiorescu

critic

Mihail Kogalniceanu

prozator

Friedrich Holderlin

poet

Mihai Eminescu

poet,prozator

Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • nesfârşită-i surparea - Dorin Popa

    mi-a fost ruşine şi niciodată nu ţi-am scris niciodată n-am crezut că te-aş putea atinge unele semne te preveste...

  • Muntele - Marin Sorescu

    Tin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocam...

Poeti

Cautari pe site

Caracterizarea lui jupan Dumitrache , sens denotativ si sens conotativ , cratima , Voinicul povestire de emil g rleanu , Aventurile lui tom sawyer momentele subiectului , scoala primara , Morometii momentele subiectului , despartirea cuvintelor in silabe , sensul cuvantului , moara cu noroc , propriu , Caracterizarea bunicului din opera bunica de pregateste sa moar , Semnul mir ri , categoriile gramaticale ale substantivului , Silabe alexandru , lexic derivare compunere si schimbarea valorii gramaticale , despartirea cuvintelor ,