Derivate şi compuse: sufixe si prefixe
Derivate şi compuse. Schimbarea categoriei gramaticale
Derivarea, compunerea şi schimbarea valorii gramaticale sunt mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului.
Derivare
Este procedeul de formare de cuvinte pornind de la un cuvânt de bază, cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor. Cuvântul rezultat prin derivare se numeşte cuvânt derivat.
Sufîxele sunt „afixe postpuse bazei, rădăcinii sau morfemului independent" (Dicţionar de ştiinţe ale limbii).
Studiile de specialitate propun o clasificare deosebit de riguroasă a sufixelor.
Studiile de specialitate propun o clasificare deosebit de riguroasă a sufixelor. În lucrarea Limba română contemporană. Vocabularul (Ion Coteanu, Narcisa Forăscu şi Angela Bidu Vrânceanu), din perspectiva clasificării morfemelor se vorbeşte de:
1. sufixe substantivale, al căror rezultat este un substantiv: -ar (bucătar). -easă (mireasă); -ime (muncitorime);
2. sufixe adjectivale, al căror rezultat este un adjectiv: -esc (ceresc); -iu (auriu);
3. sufixe verbale, al căror rezultat este un verb: -a (a brăzda), -i (a înflori);
4. sufixe adverbiale, al căror rezultat este un adverb: -eşte (bătrâneşte), -iş (furiş).
Lucrarea menţionată propune şi o clasificare semantică a sufixelor:
1. sufixe augmentative, cu ajutorul cărora se formează cuvinte care arată că obiectul denumit este mai mare decât cel denumit de cuvântul de bază: -andru (copilandru); -an (băietan); -oi/oaie (căsoi, căsoaie) etc.
2. sufixe diminutivale, cu ajutorul cărora se formează cuvinte care arată că obiectul denumit este mai mic decât cel denumit de cuvântul de bază: -aş (copilaş), -uc (sătuc), -el (bătrânel) etc.
3. sufixe pentru denumirea agentului, contribuind la formarea unor cuvinte cu înţelesul de „cel ce îndeplineşte o acţiune": -ar (acar); -aş (arcaş), -easă (cenuşăreasă), -giu (macaragiu) etc.
4. sufixe pentru denumirea însuşirii din obiecte: -al (săptămânal), -ar/-ară (fugar); -aş/-aşă (băgubaş); -at/-ată (plusat); -bil/-bilă (demonstrabil); -esc/-ească (domnesc); -eţ/-eaţă (certareţ) etc.
5. sufixe pentru denumirea plantelor şi a animalelor: -aş (toporaş), -el/ea (brumărel, albăstrea), -iţă (crăiţă), -uş (cerceluş) etc.
6. sufixe pentru denumirea instrumentelor, -ar (alfabetar), -iţă (botniţă), -tor (dormitor) etc.
7. sufixe pentru denumiri abstracte: -are (centralizare), -ere (creştem -ire (cucerire); -ătate (bunătate); -ea/ă (amăgea/ă) etc.
8. sufixe pentru denumirea unei colectivităţi: -arie (papetărie); -ărie (apăraie); -et (brădet); -ime (preoţime); -iş (stejăriş) etc.
9. sufixe care implică ideea de loc: -ie (fierarie: „Stătea până târziu în fierărie"; măcelărie: „Lucra la o măcelărie"); -et (brădet: „Luna răsare din
brădet") etc.
10. sufixe pentru indicarea modalităţii: -este (copilăreşte); -iş (pieptiş) etc.
11. sufixe pentru nume proprii de familie: -eseu (Ionescu), -eanu (Vlădeanu) etc.
Sufixoidele (pseudosufixele) apar numai în termeni aparţinând limbajelor culte specializate (Ion Coteanu). Ele au valoare denotativă uşor sesizabilă:
-fil („iubitor"); -for („care poartă, purtător");
-grafie („descriere, ştiinţă a descrierii);
-gramă („schemă"); -log („specialist");
-cid („ucigător").
EXEMPLE:
- hidrofor: care poartă apa;
- insecticid: ucigător de insecte.
Prefixele sunt afixe „antepuse bazei, cu valoare lexicală în limba română, care creează un cuvânt nou, de obicei fără a-i schimba categoria lexico-gramaticală" (Dicţionar de ştiinţe ale limbii).
Ion Coteanu propune următoarea clasificare a prefixelor:
1. prefixe privative (cu sensul de „fără", „lipsit de": des- (desfiinţa); de- (deşuruba);
2. prefixe negative, având rolul de a nega sensul cuvântului de bază: ne- (neconvingător);
3. prefixe delocutive, formând cuvinte noi de la locuţiuni: în- (îm-) (infăptui, de la locuţiunea „a pune în fapt"; îmbrăţişa, de la locuţiunea „a
cuprinde în braţe);
4. prefixe iterative, utilizate pentru cuvinte exprimând repetarea: răs- (răz-) (a se răzgândi); re- (a recăpăta).
Prefixoidele (pseudoprefixeie) reprezintă cuvinte din limbile greacă şi latină: aero- (grecesc) „privitor la aer, în legătură cu aerul, privitor la aviaţie, în legătură cu aviaţia" (aerogara, aerodrom, aeromodel).
Pentru prefixoide, vezi I. Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrânceanu, Umba româna contemporană. Vocabularul, E.D.P., Bucureşti, 1985, pp. 240-242).
Derivarea regresivă este considerată „o analogie din care rezultă un cuvânt nou, caracterizat prin faptul că are înfăţişarea unui termen-bază, deşi el este derivat" (1. Coteanu, op. cit., p. 243). în asemenea situaţie este cuvântul auz provenit prin derivarea regresivă de la verbul a auzi.
Derivarea parasintetică constituie formarea de cuvinte prin utilizarea simultană a sufixelor şi a prefixelor: a îmbărbăta, a întemeia etc.
Atenţie la scrierea derivatelor!
- prefixul des- înaintea unor cuvinte care încep cu b, d, g, l, m, n, r, v sau vocală devine dez-. Aşadar: dezbate, dezdoi, dezgoli, dezlănţui, dezmembra, deznoda, dezrădăcina, dezvinovăţi, dezechilibra. Înaintea unor cuvinte care încep cu s, ş sau j, des- se transformă în des-: desăra, dejuca,
-prefixul in-, înaintea unor cuvinte care încep cu b sau p devine im-: impropriu, NU inpropriu.
-prefixul în-, înaintea unor cuvinte care încep cu b sau p devine îm-. Deci: îmbrăţişare, îmbrăca, împodobiţi, NU înbrăţişare, înbrăca, înpodobi.
- prefixul răs-, înaintea unor cuvinte care încep cu b, g, j, n, devine răz-. Aşadar: răzbate, răzgândi, razjudeca.
Titluri asemanatoare
Gimnaziu
Categorii
Liceu
Poezii
-
Moartea căprioarei - Nicolae Labis
Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturil...
-
Melancolie - Daniel Branzai
De-afara, picuri mari si grei Din ploaia ce-anceput de-aseara, S-au strecurat in ochii mei Si sufletul mi-l infioara. -...
-
Nunta Zamfirei - George Cosbuc
E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...
Poeti
Cautari pe site
caracterizare perdonajului din Decembrie rexreatia mare , familia lexicala la magar , Mara momentele subiectului , Sens figurat la veridic , Caracterizarea adelei din romanul adela de Garabet Ibr ileanu , Momentele subiectului , familia lexicala a cuvantului poarta , Dez cuvantul , Familia lexicala a cuvantului tara , momentele subiectului moara lui califar , Caracterizarea lui limir imparat , Refera Elev de mircea s mtimbreanu , Rezumat la elev de mircea s ntimbeanu , campul semantic al padurii , fiica hiat , La tiganci , Rezumatul capitolului motivarea absentei de Mircea S ntimbreanu ,