Cind Luceafarul ajunse sa vorbeasca pe-delete
Cu Prea Sfintul , sa se plinga de iubirea unei fete ,
Era obosit de moarte , strabatuse cerul tot
Din pricina oboselii se purta ca un robot
Ii parea ca I se spune ceva despre nemurire
Despre dragoste , corabii , despre a fetelor fire ,
Sa se uite-n jos sa vada cum petrece Catalina
Cind in codru pitulata isi scotea grabit botina
Se uita cu raze lucii in desisul de pelin
Si-i paru , ca printr-o ceata , ca-i acolo Catalin
Ca sa vada ce se-ntimpla apuca ocheanu-n graba
Si vazu la Catalina de barbati o lunga coada .
Parca se trezi deodata , ii veni viu , viu in minte
Prea inteleptele sfaturi ale bunului Parinte
Si in loc sa vrea sa fie muritor , acum in graba
Ii ceru un mic concediu s-aiba timp sa stea la coada .

Alte poezii de Jan Lulu Stern