Scara la cer de Marin Sorescu



Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic, Mi se arunca de sus. Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata. - Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!


Alte poezii de Marin Sorescu





Poezii

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...