Cacofonie. Evitarea cacofoniei (fonetica)



Cacofonie. Evitarea cacofoniei
    Cacofonia este definită  ca „efectul acustic dezagreabil, rezultat din repetarea sau combinarea  sunetelor / silabelor  în cuvânt sau în frază" (Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Ed.  Nemira, Bucureşti, 2001).
  Este opusul eufoniei.
 

În limba  română, cacofonia rezultă de obicei din întâlnirea silabelor ca şi co,  ca şi ce ori că şi ca. De asemenea, sunt cacofonii şi repetări de silabe: şi („Bagă găinile"), sa şi sa („Masa sa a fost scurtă"), pe şi pe („A făcut un pe perete"), la şi la („învaţă la laţină"), re şi re („Trimit o scrisoare regelui")

Cacofonia poate fi întâmplătoare în vorbire, dovedind lipsa de instruire a vorbitorului. În schimb, în textul literar, cacofonia serveşte unei finalităţi estetice, contribuind, de obicei, la caracterizarea unui personaj (prin limh •'' acestuia).

Este nevoie să se evite cacofonia, atât în exprimarea orală, cât şi în cea secrisă. Se întâlneşte destul de des, din dorinţa evitării cacofoniei, o construcţie în care comparativul ca este urmat de adverbul şi: „Te ajut ca şi coleg". Asemenea formări trebuie evitate. Uneori se foloseşte virgula ca semn grafic ori   oral, denumirea sensului scriindu-se ori rostindu-se „Te apreciez ca, cadru   medical" / „Te apreciez ca virgulă cadru medical".

Pentru evitarea cacofoniei, în redactarea unui text, trebuie să se apeleze la:
  -       substituirea prin sinonime;
  -       modificări flexionare ale cuvintelor; intercalarea unor părţi de vorbire, de obicei un determinant, care să nu schimbe sensul enunţului;
-       schimbarea topicii.

  


Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , fonetica , cacofonia , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare