Duminică dimineaţă, spre prânz de Alexandru Andries



Toţi prietenii mei au plecat,
Singur în oraş m-au lăsat,
Dimineaţa mă trezesc când vreau! Îmi iau o carte şi-ncep să citesc,
Nu mă mişc din pat, stau şi lenevesc,
Îmi fac ceaiul pe la prânz şi-l beau... Dacă vii la mine, doamna mea,
Sună lung la uşă, nu te-aştepta
Să-ţi răspund imediat - sunt în pijama! Fără grijă poţi să fumezi,
Orice-ai face nu mă deranjezi,
Fumul palid suie spre tavan...
Pot să stau şi-un an cu ochii în tavan,
Pot să stau şi-un an! Motanul s-a ascuns şi stă sub pat,
Cu ce se-ocupă acolo, nu l-am întrebat!
Are-o fire curioasă, e foarte capricios,
Când se supără-mi întoarce toată casa pe dos, zău...


Alte poezii de Alexandru Andries





Poezii

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Melancolie - Daniel Branzai

    De-afara, picuri mari si grei Din ploaia ce-anceput de-aseara, S-au strecurat in ochii mei Si sufletul mi-l infioara. -...