"Acum nu mai e vreme", se ridică-n picioare Vasile,
"Ne-om aduna şi-om vorbi mai peste vreo două-trei zile..."
"Ascultă, boiere, la uşă e strajă,
Aşa că n-o să ieşi să te plimbi pe plajă,
Mihai, acuma-i vremea să-mi spui câţi copii îmi dai!" "Selim", zice-acesta, "copiilor mei le e foame,
La voi nu sunt cartofi, la voi cresc numai banane".
"Lasă, nu-ţi fă tu griji", vorba Selim i-o-ntoarnă,
"Că-i pun să culeagă banane la toamnă;
Mihai, acuma-i vremea să-mi spui câţi copii îmi dai!" "Dar aici s-au născut", intervine Vasile din uşă,
"Aici au condiţii, la voi n-au decât câte-o mătuşă!"
"Tu ce te amesteci?", Selim îl priveşte,
"Poate că tocmai mătuşa aceea-i iubeşte!
Mihai, acuma-i vremea să-mi spui câţi copii îmi dai!" "Ba nu-ţi dau nici un copil", Mihai se burzuluieşte,
"Până nu mă conving că aşa la voi se trăieşte,
Vreau să verific Coranul şi bugetul alocat,
Programul lor zilnic şi fiece pat"
Selim zice "Hai,
Copiii sunt ai mei, Mihai!"

Alte poezii de Alexandru Andries