Cartea Sfântă de Elena Armenescu



Mi-e cerul o învolburare
Şi orizontul-plâns trezit
-nu adormiţi!
-nu adormiţi!

Am fost furată de o Carte
Şi împuţinată m-am simţit
Lipsită
De piatra care ţinea temelia
Zidirii mele în poem
cea care mă arăt lumii,
cu însetările,
cu flămânzelile,
cu trupul gol,
cu pieptul deschis
ca la operaţia pe cord

Eu asemeni vouă sunt,
să vă puteţi vedea,
ca într-o oglindă
interioarele inimii
în înflorirea lor ascunsă
în gând
eu asemeni vouă sunt...
să vă ştiţi cum sunteţi
cum nu sunteţi.

Lipsită de Cartea S fântă
împuţinată m-am simţit

Mi-era cerul o învolburare
şi orizontul
plâns trezit.
-Nu adormiţi!
citiţi din Cartea Sfântă


Alte poezii de Elena Armenescu





Poezii

  • După melci - Ion Barbu

    Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, ...

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...