La cina cea de taină
nu mâncarea
ci Cuvântul
de taină
te satură
cu puterea lui,
vestindu-te
că poţi să meditezi
la profunzimea Adevărului
la duhul Mângâietorului,
la via cerească,
la mlădiţa domnească-
Chiar de nu vrei să vezi,
vezi,
Chiar de nu vrei să auzi,
auzi.

Nu plânge, să nu te ascunzi,
ruşinându-te
de logodna trupului cu
subtilul gândului

Fără dorinţi
simţi cum te duci
pe calea triumfală
spre mările din cer,
spre trupul de azur al nimbului,
spre mister,
într-o trăire spectrală

Răpit,
născându-te imaginar
a doua oară

Cu noul chip suveran
Piatră
La temelia unui munte
De iubire sacră...

La cina de taină
nu mâncarea
ci Cuvântul
de taină
te satură...

Alte poezii de Elena Armenescu