Nu sunt ce par a fi de Ion Minulescu
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!... Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni -
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii aşa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el...
Şi cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!... Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!... La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!... Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni -
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii aşa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el...
Şi cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!... Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!... La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...
Alte poezii de Ion Minulescu
- Nu sunt ce par a fi
- În oraşul cu trei sute de biserici
- În cinstea celei care a plecat
- Pe malul Oltului
- Poveste scurtă
- Drum crucial
- A XI-a poruncă
- Cântecul nebunului
- Specific românesc
- De ce-ai plecat?
- Fapt divers
- Turism
- Quiproquo
- Epilog sentimental
- Povestea mea şi a lor
- În loc de prefaţă
- Rânduri pentru întregirea mea
- Rânduri pentru un necredincios
- Rânduri pentru cuvintele "nu" şi "da"
- Romanţa răspunsului mut
- Romanţa ultimului sărut
- Romanţa tinereţii
- Romanţă meschină
- Romanţă negativă
- De vorbă cu iarna
- Cu toamna în odaie
- Vara în capitală
- Primăvară inutilă
- Romanţă fără ecou
- Plastică medievală
- Elegie domestică
- Seară rurală
- Amiază rurală
- Romanţa ei
- Pianissimo
- Nihil
- Vesperală
- Acuarelă
- De vorbă cu mine însumi
- Cântec de leagăn
- Celei din urmă
- Va fi...
- Într-un bazar sentimental
- Litanii pentru miezul nopţii
- Prin gările cu firme-albastre
- Pastel mecanic
- Glasul morilor
- Alea jacta est
- Ecce homo
- Romanţă policromă
- Romanţa ultimei seri
- Romanţa soarelui
- Romanţă fără muzică
- Romanţă fără muzică
- Romanţă fără muzică
- Romanţă fără muzică
- Romanţă fără muzică
- Odeletă
- Trei lacrimi reci de călătoare
- Multaşteptatei
- Celei care minte
- Celei care pleacă
- Celei mai aproape
- Romanţa celui ce s-a-ntors
- Romanţa celor ce se vând
- Romanţa zilelor de ieri
- Romanţa celor trei romanţe
- Romanţa noului-venit
- Romanţa noastră
- Romanţa cheii
Poeti
- Vasile Voiculescu
- Ienachita Vacarescu
- George Toparceanu
- Jan Lulu Stern
- Nichita Stanescu
- Marin Sorescu
- Viorica Salajeanu
- Elena Liliana Popescu
- Dorin Popa
- Adrian Paunescu
- Maria Eugenia Olaru
- Ion Minulescu
- Vasile Militaru
- Alexandru Macedonski
- Zorica Latcu
- Nicolae Labis
- Magda Isanos
- Costache Ioanid
- Radu Gyr
- Octavian Goga
- Dan Galbina
- Elena Farago
- Mihai Eminescu
- Daniel Dragan
- Stefan Augustin Doinas
- Mircea Dinescu
- Nichifor Crainic
- George Cosbuc
- Mateiu Ion Caragiale
- Daniel Branzai
- Dimitrie Bolintineanu
- Iulian Boldea
- Geo Bogza
- Ana Blandiana
- Lucian Blaga
- Ion Barbu
- George Bacovia
- Stefan Baciu
- Lucian Avramescu
- Elena Armenescu
- Tudor Arghezi
- Alexandru Andries
- Ioan Alexandru
- Vasile Alecsandri
Autori
Poezii
-
Argint fals - Dan Galbina
Te auzeam cum cresti copila si te chema oglinda desfrînata să fugi ca ochiul prin pupila sau ca femeia dintr-o fata. ...
-
Nunta Zamfirei - George Cosbuc
E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...
-
Zdreanţă - Tudor Arghezi
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, Cel cu ochii de faianţă? E un câine zdrenţuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i ...
Poeti
Cautari pe site
moara cu noroc , Cuv ntul opus pentru vestit , Omonime , Cuvinte cu sens opus pentru vestit , Clasa a2 a , Mircea Nedelciu , Sens opus pentru vestit , momentele subiectului din ciuleandra , Familia lexicala a cuvantului stiinta , Familia lexical a cuv ntului nor , Cuvinte formate din cvcvvc , familia de cuvinte pentru copil , Semnificatia titlului Moara lui Califar , Caracterizarea mamei i a tat lui hronicul i c ntecul v rstelor , familia lexicala , Cuvant cu sens opus pentru vestit , Familia lexicala a cuvantului caine ,