Balada celui plecat de Mircea Dinescu



Am iubit urite dar destepte
si frumoase fără capatii,
n-am avut inbirea cea dintii
n-a avut rabdare să m-astepte. Ingerul ca unghia intoarsa
mi-a crescut în carne dimpotriva,
mi-ati adus la nastere coliva
si la groapa dric cu cioc de barza. Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii - zilieri trecuti prin ferma.
Va uitarati cu binoclu-n sperma
cum vislesc stramosii mei, tiganii. Haida-de! De-a lungul si de-a latul
m-ati vinat când nu eram acasa.
Chiar si-acum când stau intins pe masa
eu sositul rid de eu plecatul.


Alte poezii de Mircea Dinescu





Poezii

  • Amintirea - Vasile Voiculescu

    Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Ui...

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...