Ninge cu flori de plumeria peste automobile
bunici sunt azi neuitatele noastre copile prieteni de eri au plecat la odihna'n morminte
cenuse si plumb cad deavalma peste cuvinte taifunul istoriei bate crunt prin golite bodegi
la pensie-au iesit boemi si piccoli si regi numai eu stau singur si mut în port la Antofagasta
si Anzilor albi le privesc sub cerul albastru creasta curge sangele vremii cu nisipul lumii'n clepsidra
la fiece colt de strada scoate capul o hydra zadarnic astept în Tegucigalpa tramvaiul 5
departe, la Turnu Magurele, plang ultimele caterinci duce uraganul în nestire, carti, reviste si manuscrise
am rămas acelasi amestec de Don Quijote si Ulise.

Alte poezii de Stefan Baciu