Poate de Vasile Voiculescu



Încordează-ţi, frate, arcul nebuniei,
Să trosnească-n zbanturi capetele strunii:
Poate ca săgeata dată vijeliei
Va lovi, departe, ţinta-nţelepciunii! Poartă fără teamă, dreapta, lancea urii,
Înfingând-o pururi mai setos ca zbirii...
Poate ca din rana ucigaşei furii
Va ţâşni odată sângele urii!


Alte poezii de Vasile Voiculescu





Poezii

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...

  • Muntele - Marin Sorescu

    Tin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocam...

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...