Mircea cel mare şi solii de Dimitrie Bolintineanu
Într-o sală-ntinsă, printre căpitani,
Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. Astfel printre trestii tinere-nverzite
Un stejar întinde braţe veştejite. Astfel după dealuri verzi şi numai flori
Stă bătrânul munte albit de ninsori. Curtea este plină, ţara în mişcare;
Soli trimişi de Poartă vin la adunare. Toţi stau jos mic, mare, tânăr şi bătrân...
Era nobil omul când era român. Solii dau firmanul. Mircea îl citeşte,
Apoi, cu mărire, astfel le vorbeşte: - "Padişahul vostru, nu mă îndoiesc,
Va să facă ţara un pământ turcesc. Pacea ce-mi propune este o sclavie
Până ce românul să se bată ştie!" La aceste vorbe sala-a răsunat;
Dar un sol îndată vorba a luat. - "Tu, ce într-această naţie creştină
Străluceşti ca ziua într-a ta lumină, Tu, o, doamne, cărui patru ţari se-nchin.
Allah să te ţie, dar eşti un hain!" În murmură surdă vorbele-i se-neacă.
Cavalerii trage spadele din teacă. Mircea se-ndreptează iute către ei:
- "Respectaţi solia, căpitanii mei!" Apoi către solii Porţii el vorbeşte:
- "Voi, prin care şahul astăzi mă cinsteşte! Mircea se închină de ani obosit;
Însă al său suflet nu e-mbătrânit: Ochii săi sub gene albe şi stufoase
Cu greu mai îndreaptă săgeţi veninoase; Dar cu toate astea fieru-i va lovi,
Ş-albele lui gene încă n-or clipi. Cela ce se bate pentru a lui ţară,
Sufletu-i e focul soarelui de vară. Mergeţi la sultanul care v-a trimis,
Ş-orice drum de pace, spuneţi că e-nchis!" Apoi către curte domnul se îndreaptă.
- "Fericirea ţării de la noi s-aşteaptă. De deşarte vise să nu ne-nşelăm:
Moarte şi sclavie la străini aflăm. Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare. Însă mai-nainte trebuie să ştim
Pentru ea cu toţii martiri să murim! Căci fără aceasta lanţul ne va strânge
Şi nu vom şti încă nici chiar a ne plânge!"
Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. Astfel printre trestii tinere-nverzite
Un stejar întinde braţe veştejite. Astfel după dealuri verzi şi numai flori
Stă bătrânul munte albit de ninsori. Curtea este plină, ţara în mişcare;
Soli trimişi de Poartă vin la adunare. Toţi stau jos mic, mare, tânăr şi bătrân...
Era nobil omul când era român. Solii dau firmanul. Mircea îl citeşte,
Apoi, cu mărire, astfel le vorbeşte: - "Padişahul vostru, nu mă îndoiesc,
Va să facă ţara un pământ turcesc. Pacea ce-mi propune este o sclavie
Până ce românul să se bată ştie!" La aceste vorbe sala-a răsunat;
Dar un sol îndată vorba a luat. - "Tu, ce într-această naţie creştină
Străluceşti ca ziua într-a ta lumină, Tu, o, doamne, cărui patru ţari se-nchin.
Allah să te ţie, dar eşti un hain!" În murmură surdă vorbele-i se-neacă.
Cavalerii trage spadele din teacă. Mircea se-ndreptează iute către ei:
- "Respectaţi solia, căpitanii mei!" Apoi către solii Porţii el vorbeşte:
- "Voi, prin care şahul astăzi mă cinsteşte! Mircea se închină de ani obosit;
Însă al său suflet nu e-mbătrânit: Ochii săi sub gene albe şi stufoase
Cu greu mai îndreaptă săgeţi veninoase; Dar cu toate astea fieru-i va lovi,
Ş-albele lui gene încă n-or clipi. Cela ce se bate pentru a lui ţară,
Sufletu-i e focul soarelui de vară. Mergeţi la sultanul care v-a trimis,
Ş-orice drum de pace, spuneţi că e-nchis!" Apoi către curte domnul se îndreaptă.
- "Fericirea ţării de la noi s-aşteaptă. De deşarte vise să nu ne-nşelăm:
Moarte şi sclavie la străini aflăm. Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare. Însă mai-nainte trebuie să ştim
Pentru ea cu toţii martiri să murim! Căci fără aceasta lanţul ne va strânge
Şi nu vom şti încă nici chiar a ne plânge!"
Alte poezii de Dimitrie Bolintineanu
- Ziua bună la ţară
- Muma tânără
- Mireasa mormântului
- La România
- Visul lui Ştefan cel Mare
- Un ostaş român închis peste Dunăre
- Ştefan la moarte
- Năvala lui Ţepeş
- Muma lui Ştefan cel Mare
- Monastirea Putna
- Moartea lui Mihai Viteazul
- Mircea la bătaie
- Mircea cel mare şi solii
- Mihai revenind de la Dunăre
- Mihai la pădurarul
- Mărioara
- Întoarcerea lui Mihai
- Fata de la Cozia
- Domnul Mavrogheni
- Cupa lui Ştefan
- Apa Bârsei
Poeti
- Vasile Voiculescu
- Ienachita Vacarescu
- George Toparceanu
- Jan Lulu Stern
- Nichita Stanescu
- Marin Sorescu
- Viorica Salajeanu
- Elena Liliana Popescu
- Dorin Popa
- Adrian Paunescu
- Maria Eugenia Olaru
- Ion Minulescu
- Vasile Militaru
- Alexandru Macedonski
- Zorica Latcu
- Nicolae Labis
- Magda Isanos
- Costache Ioanid
- Radu Gyr
- Octavian Goga
- Dan Galbina
- Elena Farago
- Mihai Eminescu
- Daniel Dragan
- Stefan Augustin Doinas
- Mircea Dinescu
- Nichifor Crainic
- George Cosbuc
- Mateiu Ion Caragiale
- Daniel Branzai
- Dimitrie Bolintineanu
- Iulian Boldea
- Geo Bogza
- Ana Blandiana
- Lucian Blaga
- Ion Barbu
- George Bacovia
- Stefan Baciu
- Lucian Avramescu
- Elena Armenescu
- Tudor Arghezi
- Alexandru Andries
- Ioan Alexandru
- Vasile Alecsandri
Poezii
-
Romanţa cheii - Ion Minulescu
Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...
-
Cânt - Magda Isanos
Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...
-
Cântec - George Toparceanu
Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...
Poeti
Cautari pe site
Roman , Cuvinte compuse cu prefixe , Familia lexicala a cuv ntului prieten , Mare , familia lexicana pentru cuvantul a propune , Cuvinte nrudite cu ghem , Cuvinte cu 6 silabe , Copil mic este pleonasm , Familia lexical a cuv ntului a vedea , Cacofonia exemplului , Cacofonie exemple , Ce sens mai are cuv ntul locuim , Familia lexicala a cuvantului nv torul , Sensul opus al cuv ntului Domoale ,