nesfârşită-i surparea de Dorin Popa



mi-a fost ruşine
şi niciodată nu ţi-am scris
niciodată n-am crezut
că te-aş putea atinge

unele semne te prevesteau
şi te ascundeau

înafara mea
încotro să păşesc?

numai pe potecile mele
zdrenţuite, însângerate,
numai în pasul nesigur, şovăielnic,
numai în gestul nehotărât,
numai în zâmbetul crispat şi fugos
numai în tremur, numai în şoaptă
mă simt acasă
la fel de trist
la sfârşit de mileniu
ca la facerea lumii


Alte poezii de Dorin Popa





Poezii

  • Patria - Stefan Baciu

    Patria e un mar Intr'o vitrina de bacanie japoneza pe strada Liliha în Honolulu, arhipelagul Sandwich sau o placa de pa...

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

  • Cina - Ioan Alexandru

    Vine un musafir la noi in casa Aducator de har orice strain Il vom pune in frunte la masa Linga piine si vin Cat ne est...