versuri uitate printre butoaiele vechi de Dorin Popa



îmi era atîta de ruşine
că te iubesc
încît mă ascundeam
în pivniţe adînci
după cîte un butoi vechi
scîncind încet
să nu audă nimeni
să nu afle nimeni
despre vraja
care mă izbise din senin,
fără ca eu să am vreme
să îmi ţin respiraţia
măcar acum,
după ce, împleticit,
am trecut prin viaţa mea
fără să o înţeleg,
acum îţi pot întinde
scrisorile nescrise atunci,
acum pot, în oglinzile nostalgiei,
să te privesc
drept în faţă




Alte poezii de Dorin Popa





Poezii

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Orion - Geo Bogza

    Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se ...

  • Cina - Ioan Alexandru

    Vine un musafir la noi in casa Aducator de har orice strain Il vom pune in frunte la masa Linga piine si vin Cat ne est...