versuri uitate printre butoaiele vechi de Dorin Popa



îmi era atîta de ruşine
că te iubesc
încît mă ascundeam
în pivniţe adînci
după cîte un butoi vechi
scîncind încet
să nu audă nimeni
să nu afle nimeni
despre vraja
care mă izbise din senin,
fără ca eu să am vreme
să îmi ţin respiraţia
măcar acum,
după ce, împleticit,
am trecut prin viaţa mea
fără să o înţeleg,
acum îţi pot întinde
scrisorile nescrise atunci,
acum pot, în oglinzile nostalgiei,
să te privesc
drept în faţă




Alte poezii de Dorin Popa





Poezii

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Dodeskaden - Mircea Dinescu

    Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si ...

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...