demoni mărunţi şi sceptici crescuţi direct
din rădăcinile norilor înroşiţi şi corăbii
asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.
din uterul cu muguri firavi răsare o spaimă
nesupusă iar manechinele mecanice ale dragostei
atârnă sub cerul tandru de aprilie.
umbletul meu improvizat agonia mea hilară
tăcerea mea neprecupeţită sub orizontul acesta în care culorile
nu sunt definitive
în care melancoliile subite iluminează iarba străvezie a zorilor
în care destinul nostru delicat ca un mecanism cu roţi dinţate
prinde încet-încet forma vieţii noastre
netrăite încă.

Alte poezii de Iulian Boldea