Cel viu de Ana Blandiana



E chiar atât de greu să ghiciţi?
După numărul de frunze căzute
Nu vă daţi seama?
Nici după foşnetul de ziar
Al norilor?
Nici după aceste pietre
Gata să mă urmeze prin văzduh
Vâjâind?
Nu bănuiţi după ochii mei
Semănând atât de tare cu ochiul,
După mâinile mele atât de asemenea
Mâinii supreme,
După rănile mele zugrăvite
De atâtea milioane de ori?
Nici după excitaţia
Arborilor-femele
Gata la trecerea mea
Să lepede crucile înainte de vreme?
Iertaţi-mă, uit mereu
Că e totul prestabilit.
Şi totuşi, un ultim cuvânt:
"Nici după cele ce spun
Nu ştiţi cine sunt?"


Alte poezii de Ana Blandiana





Poezii

  • Rugă pentru părinţi - Adrian Paunescu

    Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Chi...

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...