Joc de Ana Blandiana



Uite, ploaia coase
Cerul de pământ
Cu fir de mătase
Răsucit de vânt. Uite, iarba ţese
Pământul de nori.
M-am gândit adese-
Ori, adeseori: De la voi se vede
Iarba ca o ploaie
Care curge verde
Peste cer şi-l moaie, Iar ploaia o fi
Pe-a norilor cale
O iarbă mai gri
Sub tălpile tale. Hai să facem schimb,
Să vezi şi tu cum e -
Tu îmi dai un nimb,
Eu îţi dau un nume; Iar dacă ne-ntreabă
Care-or fi din două -
Ploaia-n nori e iarbă,
Iarba-n ceruri plouă; De ne ispiteşte
Care-i adevărul -
Ploaia-n nouri creşte,
Iarba spală cerul.


Alte poezii de Ana Blandiana





Poezii

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...