Joc de Ana Blandiana



Uite, ploaia coase
Cerul de pământ
Cu fir de mătase
Răsucit de vânt. Uite, iarba ţese
Pământul de nori.
M-am gândit adese-
Ori, adeseori: De la voi se vede
Iarba ca o ploaie
Care curge verde
Peste cer şi-l moaie, Iar ploaia o fi
Pe-a norilor cale
O iarbă mai gri
Sub tălpile tale. Hai să facem schimb,
Să vezi şi tu cum e -
Tu îmi dai un nimb,
Eu îţi dau un nume; Iar dacă ne-ntreabă
Care-or fi din două -
Ploaia-n nori e iarbă,
Iarba-n ceruri plouă; De ne ispiteşte
Care-i adevărul -
Ploaia-n nouri creşte,
Iarba spală cerul.


Alte poezii de Ana Blandiana