Afară-i toamnă de Mihai Eminescu



Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.


Alte poezii de Mihai Eminescu



Poeti



Autori

Tristan Tzara

poet

Friedrich Holderlin

poet

Ilarie Voronca

poet

Ion Bogdan Lefter

poet,critic

Poezii

  • Zdreanţă - Tudor Arghezi

    L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, Cel cu ochii de faianţă? E un câine zdrenţuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i ...

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

Poeti

Cautari pe site

Omonimele fa , familia lexicala cuib , Sens opus pentru razboinic , Caracterizarea lui Tom Sawyer , Caracterizarea lui anghiuta din kir ianulea , RECREATIA MARE , forma literala a cuvantului dantul , despartirea cuvintelor in silabe , familia lexicala a cuvantului pui , silaba , Tema scoala justific ri , diftong , Cuvinte inrudite pentru fantana , familia lexicala a cuvantului bine , alexandru lapuseanu , vocale , Antonime ,