Afară-i toamnă de Mihai Eminescu



Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.


Alte poezii de Mihai Eminescu



Poeti



Autori

Camil Petrescu

dramaturg

Lucian Blaga

poet,dramaturg,filozof

Leonid Dimov

poet

Mircea Cartarescu

poet,prozator,eseit

Poezii

Poeti

Cautari pe site

Caracterizarea mamei lui lucian blaga , Ultima Noapte de Dragoste Intaia Noapte de Razboi Momentele subiectului , Paronimele original , Limba romana , Limnba romana , Roman , Caracterizarea lui Dacia din Titanic Vals , Sinonimie totala , Familia cuvintului prieten , Prieten familii de cuvinte , Text reflexiv , Momentele subiectului tren de placere , Montele subiectului tren de placere , Conversiunea cuvintului , Conversiunea , momentul subiectului literar , personajul ,