Nu voi mormânt bogat de Mihai Eminescu



Nu voi mormânt bogat,
Cântare şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Frunzişului veşted
Doar vântul glas să-i dea. În liniştea serii
Să mă-ngropaţi, pe când
Trec stoluri greu zburând
La marginea mării. Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Lucească cer senin
Eternelor ape, Care din văi adânci
Se-nalţă la maluri,
Cu braţe de valuri
S-ar atârna de stânci - Şi murmură-ntruna
Când spumegând recad,
Iar pe păduri de brad
Alunece luna. Reverse dulci scântei
Atotştiutoarea,
Deasupră-mi crengi de tei
Să-şi scuture floarea. Nemaifiind pribeag
De-atunci înainte,
Aduceri aminte
M-or coperi cu drag Şi stinsele patemi
Le-or troieni căzând,
Uitarea întinzând
Pe singurătate-mi.


Alte poezii de Mihai Eminescu





Poezii

  • nesfârşită-i surparea - Dorin Popa

    mi-a fost ruşine şi niciodată nu ţi-am scris niciodată n-am crezut că te-aş putea atinge unele semne te preveste...

  • Dodeskaden - Mircea Dinescu

    Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si ...

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

Cautari pe site

diftong ,