Dorinta de Daniel Branzai



Sa ma-nvesmint in cint
Si sa ma-mbrac in slava.
Din gind sa fac cuvint
Si din cuvint, podoaba. Sa spun ce-i de nespus
Sa simt ce-i peste simturi
Si sa ma urc mai sus
Spre-naltele intinsuri. Sa strig in glas de mut,
Sa glasui prin tacere
Si sa iau cu-mprumut
De la un orb, vedere. Sa merg in nevazut,
Sa urc spre nefiinta,
Sa trec dincol^ de trup,
Sa urc prin umilinta. In lumea cea de-acum
Vreau sa ma pierd pe mine
Si nevazut pe drum,
Sa fiu gasit cu Tine.


Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • Melancolie - Daniel Branzai

    De-afara, picuri mari si grei Din ploaia ce-anceput de-aseara, S-au strecurat in ochii mei Si sufletul mi-l infioara. -...

  • Amintirea - Vasile Voiculescu

    Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Ui...