Nadejde de Daniel Branzai



Gidesc ades in cumpana-nserarii
La ziua care moare inc-o dat^
Si ma intreb: "E oare-a innoptarii
Izbinda? Cerul n-are leac?" "Atunci cind ura biruit-a firea
Si cind prapadul noaptea si-a intins,
Nu-i intrupare-n stare omenirea
Din necuprins s-o-opreasca inadins ?. "S-o lege-n loc si-n friu sa-i puna fuga
ce spre abis o poarta nesfirsit.
Sa-i spuie noptii: "Nu!" S-asculte ruga
Si sa ne-ntoarca iar spre rasarit ?" Din cer inalt, Luceafar din tarie
Imi spune tainic sfat din infinit:
"De-i moarte noaptea care va sa vie,
Christos e zorii care-au rasarit !"
1982, Pascani



Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Patria - Stefan Baciu

    Patria e un mar Intr'o vitrina de bacanie japoneza pe strada Liliha în Honolulu, arhipelagul Sandwich sau o placa de pa...

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

  • Cina - Ioan Alexandru

    Vine un musafir la noi in casa Aducator de har orice strain Il vom pune in frunte la masa Linga piine si vin Cat ne est...