Foarte câine de Nichita Stanescu



Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
şi cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu Foarte pasăre am vrut
să-ţi adorm doar peste scut
lepădat şi început
de numai ce m-a durut Foarte om poate-aş fi fost
dacă-aş fi ştiut vreun rost
ce este în tine os
şi ce este roşu-n, roz.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Ion Heliade Radulescu

filolog

Tudor Arghezi

poet,prozator

George Bacovia

poet

Tristan Tzara

poet

Poezii

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...

  • Orion - Geo Bogza

    Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...

Poeti

Cautari pe site

Ciuleandr momentele subiectului , Familia lecsical a cuv ntului ar , ioan slavici , Momentele subiectului Cezara , Clasa iv a , personaje episodice moara cu noroc , Personajele , familia lexicala a cuvantului nimic , la tiganci , Roman omonim , alexandru lapusneanul , eseu povestea lui harap alb , Recreatia mare Santimbreanu rezumat , alexandru Lapusneanu ,