Rugăciunea de Nichita Stanescu



Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri. Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale. Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi. Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Titu Maiorescu

critic

Grigore Alexandrescu

poet,prozator

George Bacovia

poet

Ilarie Voronca

poet

Poezii

  • Zdreanţă - Tudor Arghezi

    L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, Cel cu ochii de faianţă? E un câine zdrenţuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i ...

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

Poeti

Cautari pe site

Omonimele fa , familia lexicala cuib , Sens opus pentru razboinic , Caracterizarea lui Tom Sawyer , Caracterizarea lui anghiuta din kir ianulea , RECREATIA MARE , forma literala a cuvantului dantul , despartirea cuvintelor in silabe , familia lexicala a cuvantului pui , silaba , Tema scoala justific ri , diftong , Cuvinte inrudite pentru fantana , familia lexicala a cuvantului bine , alexandru lapuseanu , vocale , Antonime ,