Sunt un om viu de Nichita Stanescu
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă. Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3. Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele. Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri. Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.) Îmi olace să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei. E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie! E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi pferă vreo şansă
să-l mai regăseşti. Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipăsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins: Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit. Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi... Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge. E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii. E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării! Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă. Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3. Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele. Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri. Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.) Îmi olace să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei. E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie! E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi pferă vreo şansă
să-l mai regăseşti. Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipăsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins: Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit. Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi... Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge. E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii. E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării! Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.
Alte poezii de Nichita Stanescu

- Gând 13
- Gând 12
- Gând 11
- Gând 10
- Gând 9
- Gând 8
- Gând 7
- Gând 6
- Gând 5
- Gând 4
- Gând 3
- Gând 2
- Gând 1
- Nod 33
- Nod 23
- Nod 19
- Nod 13
- Semn 12
- Semn 6
- Semn 5
- Nod 1
- Semn 1
- Tonul
- Triumful
- Aterizarea
- Schimbarea la faţă
- Cheile
- Meteoritul lent
- Lecţia despre cub
- Evocare
- Greşirea cerului
- Înapoierea cheii
- Hieroglifa
- Dezâmblânzirea
- Autoportret
- Autoportret
- Pean
- Ai văzut vreodată...
- Alte chei
- Foarte câine
- Marină
- Trecător
- Rău de frumuseţe
- Starea de a fi cireşar
- Cireşar
- Cavaler al florii de cireş
- Rugăciunea
- Colinda pe loc
- Nedreptate
- Altă matematică
- Întrebări
- Despre starea de zbatere
- Recele echilibru al stelelor
- Tragere la sorţi
- Poetul şi soldatul
- În timp
- Semnal
- Străfund de ochi
- A cumpăra un câine
- În dulcele stil clasic
- Al meu suflet, Psyhée
- A mea
- Mit
- Rugare
- Numărătoarea
- Tot universul nostru era albastru şi gol
- Mă învelesc de frig...
- Vederea aceasta e relativă ochiului meu
- Galben copil, oprit în poză
- Pasăre dormind
- Din nou, noi
- Ausweis
- Estompare
- Testament
- Fel de sfârşit
- N-ai să vii
- De dragoste
- Un pământ numit România
- N-au murit în zadar
- Plantonul de noapte
- Labirint în flăcări
- Acum vom sta...
- Morţile iubite
- Cu bulgări de zăpadă-n mâini
- Grosimea pământului
- Noi
- Muzica
- Necuvintele
- Pierderea ochiului
- Cotropirea frunzelor
- Somnul şi trezia
- Zicere
- Poezia
- Închinare
- Şi poate de aceea...
- Un soldat...
- Îngerul cu o carte în mână
- N-am mai murit de foame...
- Scrisoare medievală
- Mă las în continuare
- Douăsprezece noaptea, cu dor
- Coagula tristeţea deodată...
- Orologiu cu statui
- Tinerii
- Alfa
- Arbor invers
- Somnul cu fierăstraie-n el
- Inima
- Către Galateea
- Frunzişuri
- Basorelief cu eroi
- Dreptul la timp
- Poem
- Sufletul metalic al oraşului
- Cântec fără răspuns
- Sunt un om viu
- Vârsta de aur a dragostei
- Poveste sentimentală
- Îmbrăţişarea
- Leoaica tânără, iubirea
- Emoţie de toamnă
- Viata mea se iluminează
- Ploaie în luna lui Marte
- Ce bine că eşti
- Vitraliu
- Avertisment
- Dimineaţă marină
- O călărire în zori
- Lună în câmp
- Edict
- Cântec de lume
- Primăvara
- Cântec de dor
- Nu mai pâlpâie
- Bocet
- La poarta
- Anica
- Balada motanului
Poeti
- Vasile Voiculescu
- Ienachita Vacarescu
- George Toparceanu
- Jan Lulu Stern
- Nichita Stanescu
- Marin Sorescu
- Viorica Salajeanu
- Elena Liliana Popescu
- Dorin Popa
- Adrian Paunescu
- Maria Eugenia Olaru
- Ion Minulescu
- Vasile Militaru
- Alexandru Macedonski
- Zorica Latcu
- Nicolae Labis
- Magda Isanos
- Costache Ioanid
- Radu Gyr
- Octavian Goga
- Dan Galbina
- Elena Farago
- Mihai Eminescu
- Daniel Dragan
- Stefan Augustin Doinas
- Mircea Dinescu
- Nichifor Crainic
- George Cosbuc
- Mateiu Ion Caragiale
- Daniel Branzai
- Dimitrie Bolintineanu
- Iulian Boldea
- Geo Bogza
- Ana Blandiana
- Lucian Blaga
- Ion Barbu
- George Bacovia
- Stefan Baciu
- Lucian Avramescu
- Elena Armenescu
- Tudor Arghezi
- Alexandru Andries
- Ioan Alexandru
- Vasile Alecsandri
Poezii
-
Romanţa cheii - Ion Minulescu
Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...
-
Cânt - Magda Isanos
Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...
-
Cântec - George Toparceanu
Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...
Poeti
Cautari pe site
Roman , Cuvinte compuse cu prefixe , Familia lexicala a cuv ntului prieten , Mare , familia lexicana pentru cuvantul a propune , Cuvinte nrudite cu ghem , Cuvinte cu 6 silabe , Copil mic este pleonasm , Familia lexical a cuv ntului a vedea , Cacofonia exemplului , Cacofonie exemple , Ce sens mai are cuv ntul locuim , Familia lexicala a cuvantului nv torul , Sensul opus al cuv ntului Domoale ,