Grosimea pământului de Nichita Stanescu



De la o vreme pământul are în jos
osul bunicului meu cel mai frumos
şi mai jos de jos el are
umbra osoasă a strămoşului oarecare.
Unde se sfârşeşte pământul,
în jos, se începe gândul.
Totul e plin de strămoşi
care ne ţin pe umerii lor victorioşi.
Mă uit la mine, mă uit la tine
şi văd pomii pe care-i vom ţine
crescut în pământul de deasupra şi viitor,
care acum e numai nor,
peste trupurile noastre vii
de strămoşi ai celor care vor fii.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Ion Minulescu

prozator,dramaturg

Alexandru Macedonski

poet,prozator,dramaturg

Grigore Alexandrescu

poet,prozator

Ana Blandiana

poet,prozator,eseit

Poezii

  • Interior - Iulian Boldea

    vaza de sticlă mată pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu bibelouri cu sufletul trist lângă iriz...

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...

  • Epitalam - Zorica Latcu

    Iata, fecioare din Chios, rasare Luceafarul serii. Marea e lina, vazduhul e greu de miresmele verii. Tortele ard luminos...

Poeti

Cautari pe site

Elemente de originalitate , triftong , Familia de cuvinte a cuv ntului nor , Familia lexicala a cuvantului carte , Cate sunete are cuvantul carucior , Familia cuv ntului carte , Ploaia este triftong , Familia lexicala film , Familia lexicala a cuvantului batran , familia lexical a cuv ntului vis , doua , Hanul ancutei eseu , relatii semantice , Elev de Mircea St mbireanu , Jurnalul unui ninja dinta6 2 , derivate para sintetic , problematica harap alb ,