Greşirea cerului de Nichita Stanescu



Zburau vulturii întorşi pe spate
şi cu gheara întoasră în sus
ca pe nişte miei să fure,
steaua cu lumină ondulată; Ca pe nişte miei să fure de sus
lumina ochilor mei. Zburau vulturii întorşi
şi pe spate prin cer
spinările lor coborâseră jos
şi se ştergeau de şternul meu. Cel le era trupul meu de carne,
pământul le era lumina aceea
de sus a ochilor mei


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Mihai Eminescu

poet,prozator

Mircea Eliade

prozator,eseit,filozof,nuvelist

Matei Visniec

poet,prozator,dramaturg

Paul Celan

poet

Poezii

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...

  • Interior - Iulian Boldea

    vaza de sticlă mată pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu bibelouri cu sufletul trist lângă iriz...

  • nesfârşită-i surparea - Dorin Popa

    mi-a fost ruşine şi niciodată nu ţi-am scris niciodată n-am crezut că te-aş putea atinge unele semne te preveste...

Poeti

Cautari pe site

Cuvinte inrudite cu termenul cuvant , A se naste sens figurat , Sensul opus al cuvantului daruind , Cuvinte nrudite cu floare , familia de cuvinte pentru arta , Moara cu nororc , cuvintele au forma diferita , Sens opus al cuvantului blana , Poala sens figurat , Familia de cuvantul carte , Omonime gramatic , Omonime gramaticale , Omonimele gramaticale , Familia de cuvinte a cuvantului carte , rudit pentru nv tor , Cuvinte nrudite cu roman , Cuvinte cu sufixul iu ,